luni, 17 decembrie 2012

clubul psi


Nu fac bilanţuri la sfârşit de an. Nu adun, nu număr, nu scad...

Înmulţesc, dar nu ca la matematică. Înmulţesc apusurile de soare, motiv de uimire de fiecare dată. Motiv de nemulţumire, că nu mi-s cuvintele de-ajuns ca să pictez, că nu mi-s degetele vrednice de pensoane şi uleiuri.

La fel cu apusurile... oamenii. Cei care mă uimesc, cei care nu mi-s de-ajuns. Cei cărora le sorb cuvântul, gândul şi ce-mi mai arată oglinda...


Oglindă, oglinjoară,
luciul tău ce înconjoară?
Ce străbate mai departe printre apele-ţi senine
cu stele căzute-n tine?


Nu mă adun, nu mă număr, nu mă scad. Uneori mă înalţ puţin într-un gând răsărit în altă oglindă, departe... aproape. Uneori cobor în genuni de durere adâncite de oglinzi care nu-mi mai sunt demult străine. Alteori surâd unei vorbe înalte cu multe feţe, tăiate neaşteptat, perfect şlefuite... Dacă ar fi aruncată noaptea sus, sus de tot, s-ar prinde pe cer între celelalte.

Oglinzile sunt ale lor. Mă caut în ele. Din când în când îmi văd crâmpeie din trecut, din întâmplarea-mi ascunsă, din şoaptele vieţii şi ale înţelegerii. Câteodată văd neînţelesuri, le despic în fire subţiri, le scarmăn, le torc, le ţes. La cules se-adună rodul şi surâsul, înţelesul şi cuprinsul.

Alături mi-am aşezat oglinda şi eu. Privind din unghiul potrivit, din oglindă în oglindă, din oglindire în oglindire, în oglindire am descoperit cărarea către zare. Aproape că am înţeles infinitul. Aici, acasă, în clubul psi.

Oglinzile sunt ale lor: abisuri, almanahe, altcersenin, anacondelecammely, cita, cristi, D'agatha, dia na, Dictatura justiţiei, dor, incognito, mitzaa, Scorpio, SimonaR, tibi, vavaly, Vero, virusache, motanul Grişka şi pisica şefă, psi.

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Fotogramatică

sadictare

nuielevat

risipitornada


uriasca

alabastrudnic

turtitan

cremaculat

bolovânturi

cireasambla

propusca

imaginarativ

cuşcământ.

Cuvintele n-au vrut să mă asculte.
Le-am pedepsit înlocuindu-le cu multe
Fotogramatici sau cu anotimpane a(s)muţite
Şi-n îngheţare pe vecie-ncremenite.

Mai multă inspiraţie oricât de ger ar fi
La cei care-au supus duzina găsiţi: în club la psi.
Şi de la Elly ne ajunge o urare:
E Happy Weekend pentru fiecare!

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Ultima zi de toamnă

 O vrăjitoare înghiţea lumina pe pământ,

iarba cea verde se mira de frunzele uscate,

din răni copacul sângera... adevărat cuvânt,

 
iar trandafirul nu ştia o iotă despre moarte.

Incertitudine în vreme - din care anotimp

 e ruptă ziua călduroasă?

 Să afle n-a rămas vreun pic de timp,

 căci dragostea de frate e frumoasă.

 Mai sus, pe ramuri, alţi pisoi

 îşi disputau un loc.

 Cel mic a câştigat, iar noi

zâmbim de-atât noroc
că toamna blândă ne-a surâs
prin ochi de mâţ, şi nu de râs.

Happy Weekend! - urare şi joc de la Elly şi înapoi.