vineri, 26 iulie 2013

Puţin altfel...

Izvorul are faţa întunecată, lucioasă. Nu-i ghiceşti adâncimile, aşa cum e, încremenit în nemişcare la fel ca piatra înnegrită de vreme care-l ţine închis în cuprinsul ei. Viaţa lui, vâltoarea din care renaşte limpede în fiecare clipă e ascunsă în miezul pământului. Nu-i vede nimeni vreodată clocotul din care se adună înainte de a urca în pacea luminii. Nimeni nu aude cum îi şuieră vârtejul, nimeni nu ştie cum îşi câştigă libertatea drumului între rocile dure, erodând cu răbdare fisuri, înnoind haina pământului dinăuntru înafară, într-o dezordine desăvârşită de lipsa de decizii, în lipsa unui decident. Lumea se petrece, petrece, trece pe lângă, peste şi prin apa lui. El este mereu asemenea lui şi totdeauna altul. Schimbarea-i pare neînsemnată, dar din ea i se trage prospeţimea apelor. De aceea au nevoie de el, de aceea l-au prins în cercul de piatră. Oamenilor le place să-l despice şi să-l împartă în ciuturi. Apoi îl duc în casele lor, în gurile lor, în inimile lor. Acolo are parte iarăşi de vâltori şi învaţă - el, atât de bătrân - ordinea şi ritmul devenind copil.
E, totuşi, puţin altfel decât ceilalţi copii... fiindcă el e la sfârşitul vieţii.

Ce alte înţelesuri au izvorât din alăturarea celor douăsprezece cuvinte vă invit să descoperiţi din tabelul găzduit de psi.

14 comentarii:

  1. Ciclul nesfarsit al apei, mereu altul si totusi mereu acelasi, rabdarea nesfarsita sa tai stanca, drumul spre lumina dar si spre inchisoarea de piatra a oamenilor, din care va scapa doar ca sa se piarda in picaturi mici, mici de tot datatoare de viata. "Oamenilor le place sa-l despice si sa-l imparta in ciuturi" Ce frumos ai spus!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt vrăjită de modul tău curat şi surprinzător de a aşterne cuvinte! Minunat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Oare cate povesti ascunde un izvor???

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sigur că pe toate. trebuie numai să asculţi!

      Ștergere
    2. mă şi văd în pădure, sub brazi, ascultând izvorul... sau vântul printre crengi. aşa de tare seamănă susurul lor, că uneori abia le deosebeşti. ce dor de munte mi s-a făcut! mai am trei săptămâni şi mă duc să ascult... :)

      Ștergere
  4. Eu m-am născut lângă izvoare. Și fiecare mă vrăjește, în felul lui.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu m-am născut într-o familie care-şi are rădăcinile lângă izvoare. Şi e cam acelaşi lucru.

      Ștergere
  5. Mi-a fost dor de tine, Carmen :)
    Îmi place curgerea neobosită a apei, mă fascinează și mă liniștește când o aud cântând.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aproape că mă simt vinovată pentru dorul vostru... Mulţumesc mult, mult! :)

      Ștergere
  6. Ca o legendă ... foarte frumoasă!
    ps. vorba Simonei, mi-a fost dor...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a ieşit din a treia încercare. N-au vrut cuvintele să se lege altfel...
      Mulţumesc din suflet! :)

      Ștergere