marți, 5 septembrie 2017

Concis... și nu prea


Un menestrel ce poartă mască de bufon
mergea pe-alee, prin grădină, spre palat,
să întâlnească-n bal un sfetnic și-un baron
în timp ce-o intrigă de epocă l-a captivat.

Povestea asta are-o continuare
pe care nu v-o spun, căci nu o știu.
De-ați auzit-o undeva, în lumea mare,
aștept să mi-o șoptiți, iar eu s-o scriu.

Aș inventa, ca altădată,
istorii despre menestrei,
dar inspirația-i plecată
la bal cu pețitorii ei.

Ca să-mi mai spăl cele păcate,
link-uri aici, aici și-aici vă las
către povești adevărate
sau născociri dintr-un alt ceas.

Acum, c-am arătat cât de concis
se leagă-n versuri fără sens duzina,
mă-ntreb ca anacondele, bătu-le-ar vina,
cât e de grav și cât m-am compromis.

Și, ca să mă găsiți ușor
și să vă umpleți de mirare,
înscriu la Eddie-acest izvor
de cugetări nespus de-amare.
(2017)

6 comentarii:

  1. Şi tu ne-ai captivat cu începutul tău, lăsând apoi imaginaţia să zburde hai-hui. Aştept cu mare nerăbdare continuarea. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar eu aștept sugestii pentru continuare. :)
      Mulțumesc, Dana!

      Ștergere
    2. Mi-ai fost muză. Nu știu dacă e tocmai o continuare ceea ce am scris, dar povestea a rămas tot fără sfârșit. :)

      Ștergere
  2. Sunt convinsa ca va veni si continuarea, pentru ca asa e in firea lucrurilor...
    Mi-era dor de aburii astia de cafea! :)
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred, Suzana. Am tot scris despre menestreli sau trubaduri.
      Te salut și eu cu drag!

      Ștergere
  3. Abia acum văd asta. Nu-mi amintesc s-o mai fi citit.

    Dar ţin să spun că-mi plac poveştile neterminate... probabil fiindcă am şi eu cel puţin o duzină. :))

    RăspundețiȘtergere