Mi-a spus: "Aş vrea s-avem o vorbă, băiete drag..."
Şi i-am răspuns: "E viaţa mea, eu am să hotărăsc
De-oi merge drept şi n-am să mă târăsc
Când am să ies pe uşă, peste prag."
Mi-a spus: "Eram şi eu cândva ca tine.
Nimic din ce faci tu nu e străin de mine."
Am râs şi-am zis: "Tată, nu-i prima oară,
Îţi ştiu prelegerea demult pe dinafară..."
Nu mi-a venit să cred atuncea când
I-am văzut tatei ochii în lacrimi înotând,
Mi-a spus că încerca să-mi spună la plecare
La revedere şi-ar fi vrut doar o îmbrăţişare.
Mi-a spus:
Când te împiedici rămâi în picioare,
Fii mândru chiar umilit mult prea tare!
Vei primi lecţii de la viaţă
Când nu le ceri şi-atunci învaţă!
Fiecare pas pe munte în sus
Te urcă mai puţin decât ţi-ai propus,
Dar pasul să-ţi fie sigur întruna
Şi ia aminte: să fii om totdeauna!
Am tot umblat o vreme pe drumuri desfundate,
Am strâns şi lucruri noi, nu le ştiam pe toate.
Cum timpul a trecut, am un copil al meu
Şi-a început să fie aşa cum eram eu.
Am învăţat lucruri mărunte, se cheamă sacrificii,
Câteva lupte am pierdut, şi vise... nu capricii.
Toţi vor să-şi facă viaţa numai puţin mai bună
Şi-şi caută credinţa când li se dă furtună.
Nu mi-a venit să cred atuncea când
Mi-am simţit ochii în lacrimi înotând.
Am înţeles că nu-i uşor
Când treci în locul părinţilor.
Am spus: "Aş vrea s-avem o vorbă, băiete drag,
E viaţa ta, ce vrei să faci tu hotărăşti,
Nu-ţi spun nici când să mergi, nu-ţi spun să te târăşti..."
În minte îl vedeam pe tata stând în prag
Spunând:
Când te împiedici rămâi în picioare,
Fii mândru chiar umilit mult prea tare.
Vei primi lecţii de la viaţă
Când nu le ceri şi-atunci învaţă!
Fiecare pas pe munte în sus
Te urcă mai puţin decât ţi-ai propus,
Dar pasul să-ţi fie sigur întruna
Şi ia aminte: să fii om totdeauna!
Când rămâi fără mine să mergi înainte,
Mereu să fii om... Mereu ia aminte!
