Dansând

Au dansat împreună cu mine, ani mulţi, până când unii s-au făcut durere, alţii au crăpat.

Primele mele sandale cu toc de 10 cm, marca Guban. Le-am încălţat întâia dată nu la dans, ci la teatru. La întoarcere acasă îmi tremurau picioarele ca la ied. Au împlinit venerabila vârstă de 28 de ani. De fapt sunt în floarea tinereţii, nu-i aşa?

Frumoşi, extraordinar de bine croiţi, pe un calapod potrivit mie şi incredibil de ieftini, mi-au fost cei mai dragi. Au dansat până au crăpat. Despre ei am povestit în Pantofii roşii de bal.

Când i-am cumpărat am ştiut că îi voi purta cu durere, dar erau prea frumoşi şi potriviţi rochiei noi. N-au dansat prea mult şi, de aceea încă arată superb.

Ultimii pantofi cu toc înalt. Puţin mai largi ca să nu-mi strângă degetele ca în menghină.

Pantofii care dansează singuri. Cu ei am redescoperit bucuria de a pluti purtată de valurile melodiilor dragi.

Postarea a fost inspirată de tema pentru luni dată de psi, dar am realizat-o pentru Happy Weekend, urarea venită săptămânal către noi de la Elly.

Fotogramatică

sadictare

nuielevat

risipitornada

uriasca

alabastrudnic

turtitan

cremaculat

bolovânturi

cireasambla

propusca

imaginarativ

cuşcământ.

Cuvintele n-au vrut să mă asculte.

Le-am pedepsit înlocuindu-le cu multe

Fotogramatici sau cu anotimpane a(s)muţite

Şi-n îngheţare pe vecie-ncremenite.

Mai multă inspiraţie oricât de ger ar fi

La cei care-au supus duzina găsiţi: în club la psi.
Şi de la Elly ne ajunge o urare:
E Happy Weekend pentru fiecare!

Ultima zi de toamnă

 O vrăjitoare înghiţea lumina pe pământ,

iarba cea verde se mira de frunzele uscate,

din răni copacul sângera... adevărat cuvânt,

 

iar trandafirul nu ştia o iotă despre moarte.

Incertitudine în vreme - din care anotimp

 e ruptă ziua călduroasă?

 Să afle n-a rămas vreun pic de timp,

 căci dragostea de frate e frumoasă.

 Mai sus, pe ramuri, alţi pisoi

 îşi disputau un loc.

 Cel mic a câştigat, iar noi

zâmbim de-atât noroc

că toamna blândă ne-a surâs

prin ochi de mâţ, şi nu de râs.

Happy Weekend! - urare şi joc de la Elly şi înapoi.

Drumul (spre casă)

Rege cu identitate falsificată, vorbind despre demnitate şi libertate, când în realitate cuvintele sunt doar motiv pentru drumul către un ţel de mărire, la fel de primejdios astăzi ca în secole trecute, lasă semn ruşinos în istorie.

Tel din sârmă inoxidabilă, rege strălucitor pe raftul cu ustensile de bucătărie, cu identitate trecută pe eticheta falsificată cu motiv clar de a fi vândut la suprapreţ, libertate asumată pe drumul necinstei cu o lipsă de demnitate întâlnită în negustorie de secole, se înnegreşte în realitate după prima folosire, semn primejdios şi tardiv al înşelăciunii.

Se ştie de secole că în realitate ai libertate de gândire şi demnitate atât timp cât îţi păstrezi o identitate proprie, niciodată falsificată pentru un ţel oricât de înalt sau cu motiv de a evita un loc primejdios, semn că eşti rege suveran pe drumul ales în viaţa personală.

Au folosit aceleaşi douăsprezece cuvinte prietenii din clubul psi.
În fotografii: drumul meu spre casă într-o zi de toamnă scăldată în lumină şi culoare.
Articol înscris şi la Happy Weekend, găzduit de Elly.