Dry county (there... dry country - here)

Dincolo de graniţă

Ştiu să transforme apa în vin;

Unii spun că din viţă

Se scurge sânge care nu-i divin,

Alţii, în vremurile acestea grele, disperate

Cred că-i un salvator venit de departe;

Pe mine mă ajută uneori să uit

Că numai să murim pare că ne-am născut..

Am venit aici ca mulţi alţii

Să caut o viaţă mai bună,

Să găsesc o cărare uşoară care să taie munţii,

Să fiu viu ca un fulger, ca o furtună.

Ştiu că nu vine de-a gata nimic,

Că pentru orice trebuie răbdare;

Mi-am aşternut patul să am unde să pic,

Dar să zac în el, nu ştiu un păcat să fie mai mare.

Pe străzi pavate cu aur

Toţi oamenii sunt bogaţi,

Se spune că-i mai mult petrol în pământul dur

Decât puteţi să vă imaginaţi…

Am venit cu câteva haine într-un geamantan uşor

Şi-o fotografie: un bărbat, o femeie şi copilul lor…

N-a mai rămas nimic acum în pământ,

E numai praf blestemat, nimic sfânt,

Petrolul a secat,

Banii s-au terminat,

Nici speranţă nu mai este deloc

Când nu-i de lucru şi nu-i nici noroc.

În ţinutul secat

Ne scufundăm în nisipul uscat,

Ne rugăm să ne fie iertat

Păcatul care ne-a condamnat;

În ţinutul uscat

Speranţa ne moare,

Lacrimile-au secat,

Nimeni nu are scăpare.

Se spun rugăciuni

Şi binecuvântări

Şi sperăm în minuni

Că s-or deschide cărări,

C-ar fi fost un înţeles ascuns

În cupa de vin băută de Isus,

Dar îmi vine greu să mai cred în ele

Când toate nopţile-s fără stele.

Am blestemat cerul să se deschidă,

Am implorat norii să plouă,

Să-mi inunde inima aridă,

Să-mi stingă incendii cu valuri de rouă,

Căci nu pot decât să privesc

Cum sufletul mi se mistuie în foc,

Cum visele se năruiesc

Şi mi-i scrum viitorul şi-orice fir de noroc.

Sunt oameni care îşi petrec toată viaţa

Aşteptând şi rugându-se să li se împlinească speranţa,

Dar câteodată nu-i decât o mare păcăleală

Care te lasă cu mâna goală;

Aş vrea să fie de glonte sau de cuţit

Dacă aş putea să-mi aleg o moarte

Pentru că altfel e prea multă durere de înghiţit

Noapte după noapte după noapte după noapte...

Îmi doresc de ceva timp să traduc în limba română versuri de cântec ce mi-au ajuns la suflet. Mi s-a părut un demers fără rost, mai ales că limba engleză e la îndemâna multora. Dar Ora MWB mi-a dat motiv şi, în măsura în care timpul va fi îngăduitor cu mine, în fiecare săptămână, duminică seara voi trece emoţia unui cântec în cuvinte româneşti.

Întâlnire

Dana a ajuns la Iaşi, într-un turneu prin ţară prin locurile din care MWB şi-a adunat autorii. Aşa le-am cunoscut pe Livia şi pe Su, într-o seară de duminică, la o cafea vorbită cu zâmbetul pe buze. 

Am însemnat un tricou cu dovezi ale întâlnirilor noastre, un tricou despre care am aflat că va fi pus în ramă şi sper că va fi păstrat ca primă piesă în ceea ce va deveni cândva muzeul MWB.

Vă amintiţi de surpriza pe care am avut-o nu demult? Dana s-a ocupat de redactarea şi de expediţia celui mai frumos şi drag cadou pe care l-am primit vreodată:

Iată cum arată acum prima pagină a cărţii:

Îmi doresc să se înmulţească urmele de peniţă sau, poate, de suflet, să trecem şi pe paginile următoare, îmi doresc să mă întâlnesc cu cât mai mulţi din cei care semnează sub sigla MWB.

Dana a povestit despre turneul ei şi a publicat fotografii cu cei pe care i-a vizitat în Plimbarea MWB. Îi mulţumesc pentru momentele frumoase pe care le-am trăit în seara de sfărşit de martie, pentru că ne-a prilejuit întâlnirea şi pentru căldura şi pasiunea pe care le pune în sprijinul acestui grup de oameni buni, talentaţi şi frumoşi numit Most Wanted Blog.

Interviu în WonderNet

WonderNet este locul în care Alice Diana Boboc a adunat locuri, oameni, întâmplări, idei pe care oricine le-ar include în categoria minunilor naturii ori ale naturii umane. Alice are talentul şi determinarea de a le descoperi şi ni le împărtăşeşte cu generozitate.

În WonderNet se desfăşoară o campanie Most Wanted Blog denumită "Dincolo de bloguri vorbeşte viaţa" în cadrul căreia au apărut o serie de interviuri cu oameni care au făcut din blogging pasiune şi artă. De aceea am fost mai mult decât onorată de invitaţia de a răspunde la câteva întrebări într-un dialog online pe care îl redau în cele ce urmează:




Bună ziua, Carmen! Bine ai venit în WonderNet şi îţi mulţumesc pentru că ai acceptat să îmi răspunzi la interviu!

Bine te-am găsit, pe tine şi pe cititorii noştri! Mulţumesc pentru prezentarea plină de căldură. Invitaţia ta mă onorează şi mă bucură în egală măsură.

Cu mare drag! Să începem deci...Care a fost ideea de la care a luat naştere Blogul cu Poezele? Dar blogul Din aburi de cafea?

Blogul cu poezele a început cu o cafea. Aveam un caiet cu poezii, nu mai scrisesem de câţiva ani. Am cunoscut pe un chat câţiva tineri şi adolescenţi. Din vorbă în vorbă s-a întâmplat să le dedic o poezie despre cafea, le-am arătat-o şi le-a plăcut. Am vrut să le arăt mai mult. Câţiva dintre ei aveau deja bloguri şi scriau cu mult talent. Ideea a venit firesc.

Din aburi de cafea a apărut din dorinţa mea de a scrie în proză pe diferite teme. N-am vrut să amestec cele două genuri, iar platforma blogger nu mi-a oferit o altă variantă.

Cum ai putea descrie blogurile în câteva cuvinte?

Numele blogului cu poezele e descrierea succintă. E o adunătură de texte în versuri scrise sau traduse în română de mine în ceva mai mult de jumătate din viaţa mea. Şi probabil că o reflectă destul de fidel.

Din aburi de cafea... au ieşit diferite idei...

Pe ce siteuri îţi promovezi blogurile?

M-am înscris pe mai multe siteuri de promovare, dar nu sunt forte activă. Ajută puţin şi Facebook şi mai mult bloggingul interactiv. Acesta din urmă e şi sursă de idei.

Bloggingul ţi-a adus prieteni?

Mulţi şi de calitate, oameni pe care îi admir pentru inteligenţă, talent, creativitate, pasiune.

Ce bloguri accepţi în blogroll?

N-am făcut niciodată link exchange. Înscriu în blogroll bloguri care mă ating şi pe care le-aş recomanda cu drag. Cele mai multe sunt tot bloguri cu poezie sau bloguri de autor.

Ştiu că toate postările sunt importante, dar totuşi... pe care o consideri ”cea mai cea” de pe fiecare blog in parte?

Nu pot să aleg. Am pus la unele poezii o etichetă: preferatele mele. Sunt vreo 60. Pe aburii de cafea e cam la fel... Să spunem că cele patru fragmente de poveste îmi sunt dragi pentru că am încercat altceva decât scriu de obicei.

Despre ce poveste este vorba?

E o introspecţie în două suflete care se recunosc deşi nu se întâlniseră niciodată înainte.

Pare un subiect foarte interesant şi-l voi urmari. Dar ce părere are familia despre această pasiune? Îţi mai rămâne timp şi pentru a-l petrece împreună cu cei dragi?

Îmi rămâne timp şi pentru blogging după timpul petrecut cu cei dragi.

Scriu versuri aproape oricând, indiferent dacă am alte activităţi domestice. Am scris în timp ce spălam parchetul, în timp ce găteam sau călcam rufe. Pe blog postez când pot să mă rup de activităţile mai prozaice ale unei zile obişnuite.

Ce planuri de viitor ai în blogging?

Nu cred că planurile mele de viitor în blogging includ schimbări. Orice poezie pe care o voi scrie va fi şi pe blog. În planurile mele de viitor este inclusă o carte cu poezele. Nu ştiu când, dar va fi.

Mult succes cu acest proiect! Și inspiraţie în condei! O ultimă întrebare..... Ce sfaturi oferi celor nou-veniţi în marea familie a bloggerilor?

Din reţeta unui blog pe care l-aş urmări cu plăcere şi interes n-ar trebui să lipsească pasiunea şi calitatea. Sunt cele două ingrediente fără de care nu se poate face mai nimic. La fel originalitatea şi onestitatea pentru că bloggingul presupune creativitate, dorinţa de a exprima gânduri sau emoţii, de a reflecta preocupări, de a promova activităţi personale. Şi răbdarea pentru că vizibilitatea unui blog creşte încet.

Carmen, acestea au fost întrebările mele şi vreau să îţi mulţumesc pentru amabilitatea cu care ai răspuns la ele. Iar acum, la finalul interviului, îţi doresc succes în continuare şi cât mai multe şi mai inspirate muze! O seară minunată și te aştept cu drag să revii în WonderNet!

Eu mulţumesc pentru invitaţia de a intra în casa ta virtuală şi pentru faptul că mi-ai dat posibilitatea să-mi împărtăşesc gândurile! Mulţumesc şi pentru caldele urări şi îţi doresc de asemenea succes şi numai bine! O seară senină cu gânduri luminate!

Arbori

Răsărit

Amiază

Asfinţit

Lumină

Umbră

Tinereţe

Înţelepciune

Pentru Monday Seven

Visător - Dreamer

E visătorul

Luptând cu viaţa

Şi-ar vrea s-o înţeleagă,

E visătorul

Purtând speranţa,

Singur, o viaţă-ntreagă...

Pe malul râului, întins pe spate

Priveşte cerul, târziu în noapte,

Numărără stele nenumărate

Legate-n semne predestinate.

Pe malul râului, uitat şi singur,

Pe malul timpului ce curge sigur

Şi-aduce-aminte, adună gânduri,

Din cer curg stele, din ochi curg râuri...

Îl cred nebun şi fără minte

Fiindcă leagă altfel cuvinte,

Dar vrea să fie, mereu încearcă,

Om cât conduce a vieţii barcă.

Ani lungi de zile a suferit

Dureri prea greu de închipuit

Şi-ar vrea să ştie de-au avut rost

Sau în zadar vremea i-a fost...

Îmi doresc de ceva timp să traduc în limba română versuri de cântec ce mi-au ajuns la suflet. Mi s-a părut un demers fără rost, mai ales că limba engleză e la îndemâna multora. Dar Ora MWB mi-a dat motiv şi, în măsura în care timpul va fi îngăduitor cu mine, în fiecare săptămână, duminică seara voi trece emoţia unui cântec în cuvinte româneşti.