Vitrina

Fotografia participă la Reflexii în oglindă, joc iniţiat de SoriN.

Ascunzişuri

S-au ascuns ciupercile sub frunze.

Roşia cea mică şi-a făcut cuibar sub tufă pe pământ.

La margine de zare nu numai soarele se-ascunde, ci şi un avion pe care-l dă de gol fumul strălucind sub razele asfinţitului.

Life in pictures, ilustrată cu imagine, muzică sau vers, e o iniţiativă a lui Costin Comba .
Later edit:

Avionul

Drumul (spre casă)

Rege cu identitate falsificată, vorbind despre demnitate şi libertate, când în realitate cuvintele sunt doar motiv pentru drumul către un ţel de mărire, la fel de primejdios astăzi ca în secole trecute, lasă semn ruşinos în istorie.

Tel din sârmă inoxidabilă, rege strălucitor pe raftul cu ustensile de bucătărie, cu identitate trecută pe eticheta falsificată cu motiv clar de a fi vândut la suprapreţ, libertate asumată pe drumul necinstei cu o lipsă de demnitate întâlnită în negustorie de secole, se înnegreşte în realitate după prima folosire, semn primejdios şi tardiv al înşelăciunii.

Se ştie de secole că în realitate ai libertate de gândire şi demnitate atât timp cât îţi păstrezi o identitate proprie, niciodată falsificată pentru un ţel oricât de înalt sau cu motiv de a evita un loc primejdios, semn că eşti rege suveran pe drumul ales în viaţa personală.

Au folosit aceleaşi douăsprezece cuvinte prietenii din clubul psi.
În fotografii: drumul meu spre casă într-o zi de toamnă scăldată în lumină şi culoare.
Articol înscris şi la Happy Weekend, găzduit de Elly.

Supravieţuitoarea

Fotografia participă la "Reflexii în oglindă", joc interactiv propus de SoriN

În felul meu - My Way

Acum, mai e puţin,

Cortina cade ultima dată

Şi, clar, vreau să susţin

Că întâmplarea mi-e-adevărată.

Mi-a fost timpul preaplin,

Am străbătut alt drum mereu

Şi-am mers, mai mult de-atât, în felul meu.

Regrete, am câteva,

Dar iarăşi spun, sunt prea puţine,

Făcând tot ce-a trebuit, fără ocol şi cât mai bine,

Croind tipar de drum, pas după pas, pe-acest traseu

Şi-am mers, mai mult de-atât, în felul meu.

S-a întâmplat să muşc mai mult

Şi-am mestecat ceva mai greu,

Dar îndoieli, dac-am avut,

Am judecat şi n-am crezut,

Nu m-am ascuns, le-am înfruntat în felul meu.

Iubind, am râs şi-am plâns,

După căderi, izbânzi depline...

Acum, lacrimi s-au stins şi toate mi-s dragi într-adins,

Că ştiu că-mi aparţin şi pot să spun fără ruşine:

“O, nu, o, nu, nu-s eu, în felul meu!”

Şi ce-i un om, ce-am devenit?

Dacă nu eu, m-am risipit!

Spunând ce sunt cu-adevărat,

Nu gând de om îngenunchiat,

Am încasat ce mi s-a dat

În felul meu.