„—Ca și cum se-nsera ochi păduroși
visară verbele mele” (Noaptea. Sau nu știu)
„șarpele din mine se hrănește cu cărți” (Poem de dragoste)
”mâine e luni! mi-am zis se însera
m-am urcat în autobuz călătorii dormeau
„până la capăt, vă rog!”
și parcă rulam pe marginea cerului” (Întâmplări privilegiate)
„poezia e un zar aruncat în memorie” (Furtunile memoriei)
„m-am înstărit cu poezie și cearcăne” (Câinele)
”nu știm nimic despre
cum a fost
și cum a ajuns perfecțiunea sub formă de rug
mâhnindu-se
atrofiindu-se
supraviețuind
ochiul se dă pe tăișul priveliștii
ca sărutul pe gură” (Ochiul sau zona haotică)
„picturalitatea cuvântului în trupul ideii” (Peisaj domestic cu tata)
„—Omul e marginea de cer în care stelele plâng.
Pământul e numai cuvânt” (Aprilie 1971)
Câteva citate din poeme încluse în volumul de debut al lui Aurel Dumitrașcu, adunate aici pentru jocul găzduit de Suzana.
Ce surpriza mi-ai facut cu acest autor, pe care acum l-am descoperit.
RăspundețiȘtergereSi imi place stilul de metafore create!
'Perfectiunea sub forma de rug'... captivanta idee!
Multumesc draga Carmen pentru aceasta initiativa.
Zile frumoase de weekend!❤️😘
Un poet cu mult talent...
ȘtergereUn sfârșit de săptămână după pofta inimii! ☺♥
Superbe metafore!
RăspundețiȘtergereNumele autorului nu mi-e cunoscut. Dar cartea nu pare nouă. Când a apărut?
Cartea a apărut în 1984. Aurel Dumitrașcu a fost un poet optzecist, despre care încă se vorbește și câruia încă i se publică volume, și de versuri rămase în manuscris, și, mai ales, scrisori, pentru că a corespondat extraordinar de mult cu scriitori și poeți din toată țara.
ȘtergereA publicat în timpul vieții două volume de poezii, Furtunile memoriei și Biblioteca din Nord, și o pregătea pe a treia. Mesagerul. A murit în 1990, la 35 de ani, de leucemie.
Era din Sabasa, comuna Borca. În Mădei, în aceeași comună, locuia și era învățătoare sora mamei. Am găsit volumul din fotografie în biblioteca ei în prima iarnă de după ce am terminat liceul. Are dedicație către mătușa și unchiul meu și corecturi făcute de autor, peste modificările cenzurii. În iarna aceea,1987-1988, am stat câteva luni acolo. Apăruse al doilea volum în 1986. Pe acesta l-am primit eu cu dedicație și cu corecturi. Eram prea timidă și m-am temut că am să mă fac de râs, așa că n-am răspuns invitației de a mă întâlni personal cu poetul. M-am gândit că mai e timp...
🙁
ȘtergerePăcat că a murit atât de tânăr...
Era într-adevăr greu de imaginat că NU mai e timp...
Știi, Drumul Talienilor care trece prin pasul Stânișoara, unde în punctul cel mai înalt e Crucea Talienilor, pornește peste munte din Sabasa și ajunge în partea celaltă la Poiana Mărului, unde s-a născut Labiș. N-am știut până când n-am trecut pe acolo. Drumul acela are o istorie a lui, dar n-am auzit pe nimeni să spună că a avut pe rând câte un poet la fiecare capăt. Au fost contemporani un singur an. Nu-i decât o coincidență, dar poți trece pe la casele lor dacă faci o excursie pe acolo.
ȘtergereE o coincidenţă extrem de interesantă.
Ștergere