Bat în taste, semnez electronic, raportez online, scot la imprimantă 45 de pagini numai pe o parte, semnez cu pixul după fiecare capitol şi pun două ştampile, ştampilez numai cu o ştampilă toate celelalte pagini - raportare lunară - plimb hârtii.
Mi-a expirat semnătura electronică - plimb hârtii.
Mi-a expirat contractul cu casa - plimb hârtii.
Bat în taste, scot la imprimantă, semnez cu pixul, pun două ştampile - raportare program de screening pentru depistarea cancerului de col uterin - plimb hârtii.
De raportarea trimestrială la D.S.P. se ocupă asistenta: bate în taste, scrie cu pixul, eu semnez şi ea pune ştampilele, apoi plimbă hârtiile. M-am scos!
Cursuri şi simpozioane - ore de educaţie medicală continuă - minimum 40 pe an, cu specificaţia că nu se ştie la care vezi certificatul de participare şi la care nu. Ca măsură de prevedere dublăm numărul. Norocul meu că locuiesc într-un oraş universitar! Plimbările sunt mai scurte.
Apoi sunt plimbările domestice de alimente, produse de curăţenie, haine...
Navetă cinci zile pe săptămână, 50 km dus, 50 km întors. Plimbările anterioare sunt de obicei incluse în cei 50 km întors, care se înmulţesc uşor.
Nimic magic până aici. Călătoria magică începe astfel: gândesc, bat în taste, surâd, bat în taste, plâng, bat în taste, citesc, recitesc, nu semnez, nu ştampilez, apăs publicaţi. La celălalt capăt de drum sunteţi voi...
oare de ce îmi sună aşa de cunoscut? plus drumurile la bancă, la clienţi, la ...
RăspundețiȘtergeretrăim în aceeaşi ţară, nu?
ȘtergereLa mine drumurile sunt virtuale - e-mailuri către editori (de-alea cu ne daţi sau nu ne daţi banii datoraraţi). Papă mai puţin timp - dar îngraşă! :))))))
RăspundețiȘtergereSunt perioade când toată alergătura aceasta absurdă mă oboseşte psihic şi mă face să mă simt ca o legumă uscată...
ȘtergereTotuşi pofta de mâncare nu mi-a pierit. Ştiu cum e cu îngrăşatul... :))
ma bucur mult sa fiu la capatul drumului si sa pot citi ce ai batut tu in taste printre zambete si lacrimi ...
RăspundețiȘtergereÎmi pare bine... mult de tot! :)
Ștergereups! Acum inteleg de ce te-ai cam saturat! :(
RăspundețiȘtergerePoate te apuci serios de poezie si te scoti :)
hag!
Nu cred că poezia m-ar putea hrăni altfel decât spiritual. Nu e numai absurd în profesia mea. În cea mai mare parte a timpului îmi place ceea ce fac. Lucrurile despre care am scris aici, n-ar trebui să existe! În orice, caz nu în forma actuală.
ȘtergereCălătoria ta încheiată cu „publicați” e de fapt începutul călătoriei mele și pentru asta îți mulțumesc!
RăspundețiȘtergereCălătorim împreună... Eu mulţumesc! :)
ȘtergereDar e sigur că undeva, cineva îți mulțumește...
RăspundețiȘtergereNu am nicio îndoială! Dar de ce atâtea hârtii, semnături, ştampile, parafe? Chiar avem nevoie de ele? De ce dosare peste dosare adunate pe la diverse instituţii în fiecare an, conţinând aceleaşi documente?
ȘtergereDe ce dacă ne-am informatizat producem mai multe hârtii decât înainte? Cineva mi-ar mulţumi mai mult dacă aş putea să-i acord câteva minute în plus...
Ştii ce este magic în drumul tãu între „bat la maşinã şi imprim”? Gândul. Credinţa cã noi vom fi acolo sã primim rãvaşul electronic o clipã mai devreme. Şi noi suntem şi citim şi ne place!
RăspundețiȘtergereWow, ce frumos ai spus-O!! Asta e, cu adevarat, o calatorie magica si la capatul drumului te vor astepta mereu oamani cu bratwele deschise care stiu ca iei cu tine la drum vorbe dezlipite dintr-un suflet frumos!
RăspundețiȘtergereAm scris atât de demult încât a trebuit să recitesc că să îmi dau seama ce ţi-a plăcut.
ȘtergereMulţumesc, Dana!
Oamenii care mă aşteaptă la capăt de drum au ei înşişi suflete mari şi frumoase.