marți, 28 aprilie 2015

Obsesie sau pasiune?


Am pasiuni. Unii le-ar spune obsesii. Pentru că mă acaparează, pentru că mă mână, pentru că mă absorb, pentru că mă definesc.

Sunt pasiuni care mi s-au strecurat în suflet încetul cu încetul, altele care s-au declanşat brusc şi pot spune cu precizie data la care s-a întâmplat aceasta. Toate au un numitor comun. Cu cât mă scufund mai adânc în ele, cu cât le cunosc mai bine, întorcându-le privirii faţetă cu faţetă şi apoi sâmbure cu sâmbure, cu atât mi-s mai dragi şi cu atât mai greu de lepădat.



Aş putea să vorbesc ceasuri întregi despre ele, dar aş plictisi. Degeaba aş povesti despre o voce, despre precizia unei mişcări, despre o emoţie închisă în cuvânt. Pasiunea trebuie simţită, trăită, nu poate fi explicată şi înţeleasă.



Aveţi pasiuni? Obsesii? Vă lăsaţi conduşi de ele? Cât de mult? Vă scufundaţi în ele? Cât de adânc? De ce da sau de ce nu? Vă aştept la o ceaşcă de cafea şi la una de vorbă... cu pasiune, despre pasiune.


P.S. Observaţi cât loc ocupă pasiunile mele în spaţiul acestui aricol. Chiar seamănă a obsesii... :))

duminică, 19 aprilie 2015

Gări de suflet

Din gări de suflet
cu peron pe aortă
se-ntorc spirale.

Bubuie tobe
într-o inimă caldă -
mugur de surâs.

Degete în dans
răsfirate prin plete
şoptesc mângâieri.

Pasarele-ntind
cu uimiri pasagere
pe gând asfinţit.

Tăcerea curge
din priviri numai miere
pe amurgul mut.

Anacondeiere după Dana

Cafeneaua de marţi

E multă linişte în clubul nostru. O linişte creatoare, o linişte care lasă pe fiecare să scrie după gândul şi sufletul său. Regulile au devenit opţionale, mai mult un obicei de care nu ne despărţim uşor, aşa cum se întâmplă mai mereu cu deprinderile vechi. Eu, una, mă bucur că e aşa şi consider aceasta un câştig apărut de când Eddie păstoreşte cu discreţie jocurile noastre.

Cu toate acestea, îmi lipseşte de la un timp dialogul cu voi. Poate că nu ne cunoaştem îndeajuns, şi respect dreptul fiecăruia la a-şi proteja viaţa personală, sau poate că am rămas în club doar cei mai puţin vorbăreţi, cei care preferăm să ne destăinuim mai mult printre metafore. Mă declar vinovată la ambele "capete de acuzare". (am pus ghilimele pentru că nu am intenţionat, de fapt, să acuz pe cineva de ceva.) De aceea nici n-am participat vreodată prea mult la discuţiile grupului şi aproape de loc la provocările cafenelei.

Am încercat să menţin legătura de gând şi cuvânt cu fiecare dintre voi, fără să ţin seama de câtă afinitate e între mine şi scrierile voastre. Chiar dacă nu-mi regăsesc propriile trăiri, propriile idei, a privi în interiorul altei minţi e mereu un miracol şi deseori o sursă de inspiraţie.

Inspiraţie... Acesta e motivul pentru care am intrat în acest club pe care l-am privit întotdeauna ca pe un cenaclu, nu neapărat literar. Duzina şi provocarea de luni sunt caii înhămaţi la căruţa mea de cuvinte. Nu scriu totdeauna cât de bine aş dori, dar scriu şi câteodată "nechemată vine secunda de geniu la micul dejun" (Aurel Dumitraşcu) spre propria mea încântare şi, sper, a cititorilor mei. Pe lângă jocuri, scrierile voastre devin frecvent punctul de pornire pentru scrierile mele.

Ar fi nedrept să închei fără să vorbesc despre zâmbete şi lacrimi, de amintiri pe care mi le-aţi stârnit de atâtea ori prin ecranul monitorului şi pentru toată această emoţie vă sunt recunoscătoare.

La final vă invit să răspundeţi la câteva întrebări. Dacă doriţi şi la care dintre ele doriţi.

De ce sunteţi în acest club? Ce aşteptări aveţi de la ceilalţi membri ai grupului nostru? Credeţi că ar fi util să comunicăm mai mult între noi? De ce da, de ce nu? Dacă da, consideraţi că resuscitarea cafenelei ar fi suficientă sau aveţi alte sugestii?

Am să încalc şi eu regulile şi am să public articolul duminică. Vă aştept la discuţii timp de o săptămână sau chiar mai mult. Nu vă promit să că am să răspund imediat, ci doar că am să răspund. Am convingerea că vom fi înţelegători unii cu ceilalţi, înţelegători în toate sensurile care vă vin în minte.

duminică, 12 aprilie 2015

Stare de spirit

De Paşti, acum mulţi, mulţi ani, m-am întâlnit prima dată cu durerea. Durerea aceea venită din ireparabil, fără alt leac decât timpul, oarecum ineficient şi el pentru că amintirea revine an de an, răscolită de acordurile Învierii.

În 1986 Paştele a picat la începutul lunii mai. Ne amintim cu toţii aceasta din cauza accidentului de la Cernobîl. Au fost patru zile libere, ultima fiind duminica Paştelui. Am profitat de mini-vacanţă şi am mers împreună cu familia la Ceahlău, la Bica, bunica mea de pe mamă. Încerc să-mi amintesc zilele acelea, dar trecerea timpului le-a estompat. Ştiu că ne-am pregătit după tradiţie cu miel, cozonac şi pască, ouă roşii... Nu mai ţin minte cine ce a făcut, nici cum a crescut cozonacul, nici câte ouă au crăpat la fiert sau în ce culori au fost vopsite.

Chiar dacă zilele acelea s-au scufundat în uitare, Bica a fost şi a rămas pentru mine o a doua mamă. În vacanţele de vară petrecute an de an la ea, Bica a modelat cu vrere şi, poate, şi fără lutul sufletului meu. E greu să pun în cuvinte ce a însemnat Bica. Am încercat cândva într-"O casă bătrână" din care am să transcriu aici versurile în care mi-am amintit-o.

Şi fumul se leagă şi-n el îţi apare
bunica iubită cu inima mare,

care-a cuprins copiii, nepoţii,
şi cei ce-au păşit pragul casei, cu toţii.
Auzi înc-odată râsul ei plin de viaţă
şi simţi mângâierea cea dulce pe faţă,

şi grija, şi sfatul, şi vorba-nţeleaptă,
şi acul şi aţa în mâini prima dată,
vacanţa cea mare cu miros de şerbet,
dulceţuri alese închise-n bufet.

Şi vezi, în trecut, aburi moi de cafea
ce taine ascund, voci de catifea,
uitate demult, şoptind de dureri
şi vorbele ei ce-aduc mângâieri.

Mă întorc la începutul de mai al anului 1986. Probabil că sâmbătă seara am fost la slujba de Înviere, dar şi peste această amintire s-au suprapus alte slujbe de Înviere la care am fost înainte şi după aceea în curtea bisericii din Ceahlău, un loc al liniştii chiar şi atunci când tot satul se adună înăuntru, cei vii alături de cei plecaţi, dar prezenţi în inimile celor care aprind lumânări pe morminte.

Duminică, după masa de prânz la care ne-am înfruptat din toate bucatele pregătite, ne-am urcat în maşină şi ne-am întors acasă, la Iaşi. A doua zi trebuia să fim cei mari la serviciu, cei mici la şcoală. Pe Bica am lăsat-o cu o colică biliară sau cum îi spunea ea, o criză de fiere. Nu era prima dată că i se întâmpla şi eram şi noi, şi ea încredinţaţi că în două-trei zile va fi din nou sănătoasă. Seara am primit un telefon. Bica murise în somn. Peste câteva zile trebuia să împlinească şaizeci şi cinci de ani.

Luni am făcut cale întoarsă după ce ne-am aprovizionat cu cele necesare pentru înmormântare şi praznic, cine ştie cum, în anii aceia în care alimentele erau "raţionalizate".

Atunci m-am întâlnit prima dată cu durerea aceea adâncă ce parcă te trage înspre pământ ca o piatră pe suflet. Mi-era milă de Bica, de cât de puţin rămăsese din femeia energică şi plină de viaţă. Mi-era milă de mama. O priveam plângând şi mi-era milă. Nu îndrăzneam să încerc să înţeleg ce era în inima ei.

La înmormântare, în loc de "Veşnica pomenire", preotul şi dascălii au cântat "Hristos a înviat"...

În fiecare an, de Înviere la miezul nopţii, ascult "Hristos a înviat" şi-mi amintesc, printre lacrimi, de Bica.

Bunica


A plecat dincolo de cuvinte
Într-o seară de mai,
O păstrez în inimă, în minte
Ca pe-un colţ de rai.

A luat cuvintele cu ea
Şi le-a făcut de lut,
Apoi copilăria mea
A plâns şi a tăcut.

Acum încerc să modelez
Din lutul îndărătnic,
Să spun cuvintele cu miez
Şi să le-aprind în sfeştnic.

În palidă lumina lor
Să-i văd chipul zâmbind,
Să-mi treacă doar puţin de dor
Când candelă-i aprind.

Nu sunt cuvinte să-i măsoare
Hohotul plin de râs,
Iubirea cea ocrotitoare
În care m-a cuprins.

Somnul nu l-a înduplecat
Cu basmul ce vrăjeşte,
Dar pentru mine a creat
O lume de poveste.

Iar sfaturile ei de-atunci
Încă-mi răsar în minte,
Le trec uşor şi către prunci
Şi-i mulţumesc cuminte.

I-aş mulţumi de-aş mai putea
Pentru învăţătură.
Când aţa mi se încâlcea
La prima-mpunsătură

Mi-a arătat cum să întind
Pe pânză flori alese
Şi cum culorile se prind
Cu acul care ţese.

În seri de vară cu visare,
Cu muzică şi-o carte
Ţinută-n mâini de fiecare
Zburam către departe

Şi-apoi ne întorceam din zbor
Şi împărţeam cuvinte,
Iar astăzi mi-e atât de dor 
Să mi le-aduc aminte!

A luat cuvintele cu ea
Când a plecat de-acasă.
S-a stins copilăria mea,
Tăcerea-i grea şi-apasă...
(2012)

Alte stări de spirit, mai voiase, sper, se adună în tabel la Eddie.

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Imaginează-ţi (Imagine)



Închipuie-ţi că nu-i rai...
E-uşor, încearcă, hai!
Nici iad sub noi, ştii, nu-i,
deasupră-ne-i doar cerul;
o lume să-ţi închipui
trăind din plin prezentul.

Nici ţări n-ar exista,
nimic motiv să dea
s-omori, să fii ucis;
religii s-au proscris;
toţi oamenii-ar trăi
în pace acea zi.

Poţi să spui că-s visător,
dar mai sunt şi alţii ca mine.
Te-aştept alături şi pe tine
într-o lume cu un singur dor.

Averi să nu mai fie...
Poţi să-ţi închipui oare?
Nu foame, lăcomie,
doar oameni în frăţie,
toţi într-o lume mare
şi fără de hotare.

Poţi să spui că-s visător,
dar mai sunt şi alţii ca mine.
Te-aştept alături şi pe tine
într-o lume cu un singur dor.

sâmbătă, 4 aprilie 2015

Calendar de aprilie


Un început de aprilie neobişnuit, cu fulgi de zăpadă în locul ninsorii de petale înmiresmate, cu vânt pătrunzător şi cu un cer negru şi apăsător n-a fost o păcăleală, ci realitatea ultimei săptămâni. Păcălala a venit de unde mă aşteptam mai puţin şi mi-a lăsat un gust amar: dex online a abordat un stil total agramat, aşa cum se vede din print screen-ul următor.


Din fericire dex-ul şi-a revenit, iar primăvara pare să-şi intre în drepturi, timidă încă. În drumul meu spre serviciu vânez cu privirea nagâţi, raţe sălbatice, berze şi egrete pe bălţile din apropirea şoselei, iar câmpul, o tablă de şah întinsă pe dealuri, alternează pătrate brune cu cele pe care grâul îşi vălureşte covorul verde de mătase.


Perioada premergătoare momentului pascal e aglomerată. Casa trebuie răscolită şi pusă iarăşi în ordine, iar cozonacii, păştile şi ouăle vopsite vor completa atmosfera de sărbătoare, alături de durerea de spate, nelipsită de la eveniment în ultimii ani. Sigur că pentru câteva zile vom uita de carnea de purcel, pui sau vită, pentru că post n-am ţinut, şi ne vom înfrupta cu ciorbă, friptură şi drob de miel, asortate cu salate şi caş proaspăt.


Flori de mărgăritar îşi vor deschide cupele cu parfum pe masa din sufragerie încărcând aerul cu prospeţime.


Timpul, ceasornic fără rugină, îşi desface de pe mosor firul zămislit dintr-o fibră indestructibilă. 

Alte scrieri cu aceleaşi douăsprezece cuvinte găsiţi aici.

miercuri, 1 aprilie 2015

Fiecare parte din mine (All Of Me)



Ce m-aş face fără limba ta ascuţită
care mă cheamă ca să m-alunge, ispită?
Mi se învârte capul, tu-mi eşti nelămurită,
la fel şi ce se petrece în mintea ta frumosă.
Mă porţi într-o călătorie misterioasă
şi sunt atât de ameţit, nu ştiu ce m-a lovit.

Mi-e capul sub apă, dar respir uşor,
tu eşti nebunatică, eu scos din minţi de dor.

Pentru că întregul meu
iubeşte întregul tău.
Îţi iubesc toate curbele şi muchiile drepte,
toate imperfecţiunile perfecte...
Dă-mi întregul tău
şi-ţi dau întregul meu,
îmi eşti sfârşit şi început,
câştig şi-atunci când am pierdut
pentru că îţi dau întregul meu
şi tu îmi dai întregul tău.

De câte ori să-ţi mai spun oare
că eşti frumoasă chiar dacă plângi cu lacrimi amare?
Când lumea te înfrânge, îţi rămân în fiece stare,
îmi eşti cădere şi-mi eşti inspiraţie,
ritm şi melodie, tentaţie şi distracţie,
cânt fără oprire pentru tine, din iubire.

Mi-e capul sub apă, dar respir uşor,
tu eşti nebunatică, eu scos din minţi de dor.

Pentru că întregul meu
iubeşte întregul tău.
Îţi iubesc toate curbele şi muchiile drepte,
toate imperfecţiunile perfecte.
Dă-mi întregul tău
şi-ţi dau întregul meu,
îmi eşti sfârşit şi început,
câştig şi-atunci când am pierdut
pentru că îţi dau întregul meu
şi tu îmi dai întregul tău.

Dă-mi întregul tău.
Cu cărţile pe faţă şi-s de inimă toate
riscăm până la capăt cu seninătate.

Pentru că întregul meu
iubeşte întregul tău,
îţi iubesc toate curbele şi muchiile drepte,
toate imperfecţiunile perfecte.
Dă-mi întregul tău
şi-ţi dau întregul meu,
îmi eşti sfârşit şi început,
câştig şi-atunci când am pierdut
pentru că îţi dau întregul meu
şi tu îmi dai întregul tău.

Îţi dau fiecare parte din mine
şi tu îmi dai fiecare parte din tine.