Mintea de pe urmă

    

    Pentru că finalul bijuteriei scrisă de Vero m-a amuzat cu ironia și hazul de necaz plantate acolo, am să vă povestesc despre oglinzile mele.

    La începutul iernii trecute mi-am spus: „Am în baie prea multe rafturi care poartă cutii mari și mici, șipuri, sticle și alte recipiente pe care se adună vârtos praful în cantități supărătoare. În diminețile cu cer albastru și lumină nouă și limpede, rafturile mele de sticlă cer o mână harnică să apară și să le curețe. Dar cum anii vin și trec din ce în ce mai repede, fugind din păcate într-o singură direcție, iar hărnicia mea tinde să fie invers proporțională cu numărul lor, ar fi cazul să le înlocuiesc cu niscaiva dulapuri.”

    Zis și făcut: am intrat pe mai multe platforme online care vând mobilier și, cu chiu, cu vai, am găsit două dulapuri soldat și două suspendate, potrivite ca dimensiuni și între ele. Dulapurile soldat și unul dintre cele două suspendate erau chiar din aceeași linie de design, având ușile cu oglindă pe ele. Pentru al patrulea, conceput pentru mașina de spălat n-am găsit decât ceva asemănător, fără oglindă, dar produs de aceeași firmă. Ciudat a fost faptul că mânerele ușilor, deși din același plastic și de aceeași culoare, au forme diferite pentru fiecare dulap.

    Iar oglinzile... sunt o încântare! Când intri în baie, oricum te-ai învârti, poți să-ți admiri obrazul scofâlcit, silueta deficitară, părul vâlvoi... După vreo câteva luni, m-am obișnuit cu avalanșa de imagini, dar încă primesc comentarii de tot felul de la musafiri. 

    Concluzia? Ar fi trebuit să cumpăr dulapurile astea acum vreo treizeci de ani... Atunci aș fi putut să cânt de bucurie, nu de jale ca acum. Rezultatul ar fi fost oricum dezstruos pentru că sunt afonă. Dacă se spărgeau oglinzile?

    Această scriere nepremeditată pentru duzina de cuvinte se alătură celorlalte din din tabelul dedicat.

Crucea Talienilor din Munții Stânișoarei

 Pentru Miercurea fără cuvinte, găzduită de Carmen.

Complexul Orașul Artelor și Științelor Valencia

Pentru Miercurea fără cuvinte găzduită de Carmen.

Cap de copil de Constantin Brâncuși, expoziție temporară la Palatul Culturii din Iași

 

 

 Postarea participă la Miercurea fără cuvinte găzduită de Carmen.

Duzina de cuvinte rediviva

    

    Acesta e titlul care m-a întâmpinat într-o zi de început de martie pe unul din blogurile pe care scrie Vero. Țin minte din anii de glorie ai jocului că Vero spusese că, dacă nu va mai alege nimeni duzina de cuvinte și jocul va dispărea, atunci își va da singură temă. Și așa a făcut! N-a fost nevoie să-și scormonească în minte sau să caute prin cărți și dicționare după metodele folosite mai demult pentru a desemna cuvintele câștigătoare. Chat GPT a făcut alegerea.

     Fiind după o pauză de blog de câțiva ani, cu chef reînnoit de scris și entuziasmată de idee, am preluat cuvintele și le-am legat într-o poezie. Prima dintr-un șir de duzini pentru care am propus cuvintele ba eu, ba Vero, ajutate de diferite AI-uri, și la care a participat de fiecare dată Suzana. La câte una din ultimele ediții au reapărut Laura și Diana. Am simțit nevoia de a avea un tabel în care să ne găsim mai ușor. 

    

    Am recitit pe blogul lui Eddie istoria jocului pe care încercăm să-l resuscităm. Duzina de cuvinte a împlinit anul acesta în ianuarie cincisprezece ani. Cred că Vero scrie de la debutul ei. Eu am făcut prima postare în decembrie 2012, când jocul era păstorit de psi care avea darul deosebit de a aduce oamenii împreună. A fost o perioadă de-a dreptul efervescentă, cu o atmosferă de cenaclu literar în care ne inspiram unii pe alții. Când psi a hotărât să se retragă, jocul a fost preluat de Eddie și a continuat câțiva ani, după care s-a stins prin lipsă de participare. Multe din blogurile celor care au scris în clubul cuvintelor sunt închise sau cvasi-inactive, așa cum au fost și blogurile mele până nu demult. Eu am luat pauză din cauză că mi se părea că scriu aceleași idei iarăși și iarăși. Pe unii i-a revendicat viața de zi cu zi, alții au obosit, câțiva, din păcate, nu mai sunt printre noi. Rămân cuvintele pe blogurile încă deschise și rămân  amintirile emoțiilor prin care am trecut împreună.

    Voi anunța cele douăsprezece cuvinte pe Blogul cu poezele săptămânal sau mai rar, în funcție de participarea la duzina anterioară. Fiecare temă va avea tabelul deschis de la început în postarea anunț, tabel care va rămâne deschis până când va fi evident că toți cei care doresc să folosească acele cuvinte au scris și s-au înscris. Cuvintele vor fi prezentate, așa cum ne-am obișnuit deja, fără diacritice și singurele modificări acceptabile la forma lor este adăugarea diacriticelor (de exemplu: musca, muscă, mușca, mușcă) sau împărțirea unui cuvânt în mai multe cuvinte (imateriale — și materia le...). M-am gândit să menționez acest procedeu pentru ca a fost utilizat și acceptat în mod tacit în trecut și ne poate scoate din impas uneori. Dacă vă simțiți inspirați și doriți să propuneți cuvintele duzinei, puteți să le lăsați într-un comentariu la oricare postare de aici sau de pe Blogul cu poezele. 

    În final vă invit să răspundeți la câteva întrebări:

    1. Doriți  căte o duzină săptămânal sau e mai convenabil un ritm adaptat timpului în care scriem la duzuna anterioară?

    2.Stabilim o zi a săptămânii în care se anunță duzina, mereu aceeași, chiar dacă nu în fiecare săptămână?

    3.Aveți alte păreri, sugestii sau completări la care eu nu m-am gândit?