Cerul, drumul și oglinda

Pentru Miercurea fără cuvinte, găzduită de Carmen.
 

Care e pictura?

 

Muntele Ceahlău din mersul mașinii

 

 

 Pentru Miercurea fără cuvinte, gâzduită, ca întotdeauna, de Carmen.

Apus de soare în fața Palatului Culturii din Iași și câteva tablouri din colecția de artă românească

 

Pentru Miercurea fără cuvinte, găzduită de Carmen.

Paralelă

    

    Orișicine își transmută gândul peste un orizont ancestral, transformându-l visceral în faptă, e asemeni cu efemerida care și-a împlinit destinul tăinuit înainte de amurg, într-un zbor când iute, când agale, desenat peste văi într-o caligrafie amintind de cifra opt răsturnată.

    Alte scrieri cu aceleași cuvinte obligatorii găsiți aici. 

    Imagine generată de Chat GPT.

    

    Zeul scris atât de convingător de Vero m-a făcut să mă răzvrătesc în fața terorii pe care o răspândește.

 

Răzvrătire

    Nu mă tem de răzbunarea zeului ancestral. 

    N-am excelat vreodată la caligrafie. Cuvintele cu care-mi zidesc poduri peste apele învolburate ale vremii sunt greu de descifrat și-s ale mele mereu. Mi-am tăinuit până și pașii, strecurați agale printre clipele pe care le stăpânește, ca să nu-mi poată transmuta orișicine viața, de pe făgașul ei, mai aproape de amurg.

    Poate că sunt în ochii lui doar o efemeridă, dar sunt o efemeridă cu un drept visceral la un orizont mai depărtat decât cele opt văi pe care știe să le numere.

    Poate ne vom întâlni într-o zi la capătul unui hohot. Un hohot de râs!