M-am gândit mult dacă să povestesc la persoana întâi sau să teoretizez despre prietenia dintre Ea şi El. E un subiect frumos, şi cald, şi drag mie pentru că eu cred că e posibilă, că nu are, atunci când e adevărată, ascunzişuri şi umbre, că poate fi profundă, înţeleaptă şi rezistentă.
Începutul unei astfel de prietenii poate fi într-o atracţie ascunsă? Cred că da, dar în acest caz găsesc mai multe posibilităţi de evoluţie. Dacă din motive obiective, unul dintre ei sau amândoi preferă să pastreze secretul altei simţiri, prietenia lor poate exista ca un surogat de iubire, ca o scuză pentru a fi în apropiere de inima şi de gândurile persoanei care a iscat sentimente sau dorinţe nepermise. Probabil că după un timp jocul devine obositor sau frustrant, lipsit de satisfacţii, iar prietenia aceasta oarecum interesată se sfârşeşte. Ori, în varianta frumoasă, atracţia se estompează, pusă în umbră de calitatea prieteniei, care rămâne, în vreme ce simţămintele ascunse se transformă în amintire preţioasă.
La fel de bine, un El şi o Ea se cunosc şi nu văd înaintea lor pe Ileana Cosânzeana, respectiv pe Făt Frumos, lucrează împreună, îşi apreciază calităţile, îşi tolerează defectele, descoperă că au câteve puncte de vedere comune, că au copii de vârste apropiate care le pun aceleaşi probleme, că pot să se sfătuiască şi să-şi dea o mână de ajutor, cu grijă să nu abuzeze prea mult de bunăvoinţa celuilalt... După un timp îşi dau seama că sunt buni prieteni. Poate că nu-şi vor dezvălui cele mai ascunse secrete, nu vor sta la palavre cu orele, dar se vor bucura de ceea ce aduce prietenia în viaţa oricui: înţelegere, încredere, sprijin. Există totuşi un pericol, acela de a trece de la o prietenie sinceră la ceva mai mult şi ne întoarcem cu dezbaterea la paragraful anterior...
Mai sunt şi pericole externe, cum ar fi gura lumii şi gelozia nejustificată, iar acestea pot sfârşi repede şi eficient prietenia dintre Ea şi El, pentru că cei doi vor prefera mai degrabă să renunţe la prietenie decât să-şi creeze probleme unul celuilalt.
Deşi am teoretizat mult, am pus şi ceva experienţă personală pe ici, pe colo... Am să închei într-o notă mai optimistă, cu o poezie scrisă acum câteva luni. La o primă lectură, se înţelege că e vorba de iubire în versurile ei şi am lăsat acest lucru să se întâmple cu bună ştiinţă. Dar în mintea şi în inima mea atunci când am înşirat cuvintele în vers era frumuseţea prieteniei adevărate. Mi-ar face plăcere dacă poezia ar fi înţeleasă şi în această lumină.
Ochiul tău senin ar pătrunde prin perdelele de ceaţă
ca să ajungă până la mine.
Eu mi-aş întoarce sufletul pe dos în orice dimineaţă
fără teamă şi fără ruşine.
Ţi-aş arăta ce-i în umbra cuvintelor şi unde îmi ţin
vorbele nerostite;
cele ce-ar dezvălui prea mult, prea deplin,
celelalte ce taie ca nişte cuţite.
M-aş rătăci cu tine prin poeme,
prin pădurea lor nestrăbătută de paşi străini.
Aş lăsa inima să te cheme,
aş feri din cale mărăcini.
Am găsi împreună gânduri înfrunzite
şi flori de emoţii am culege mănunchi.
Ne-am pleca sub răchite şi sălcii despletite
la izvorul de lacrimi în genunchi.
În apa lui clară, în unda lui lină
ne-am clăti frunţile descreţite,
ne-am privi sufletele ţinându-se de mână
limpezite în valuri infinite.
Dacă ai fost vreodată cu mine prin poeme
şi le-ai simţit fremătând,
dacă am împărţit şi loc, şi vreme,
şi-am avut uneori acelaşi gând,
înseamnă c-am îngemănat ce-am fost,
ce suntem şi ce-om fi,
înseamnă că am dat inimii rost
şi ce-am zidit din cărămizi de suflet nu se va nărui.
Scris cu drag pentru Blog Power, ediţie nouă în care liderul de opinie de săptămâna aceasta (şi în alte dăţi anterioare concursului), Nuţa Istrate Gangan (Woman with W) a propus tema "El si Ea.Doar prieteni?"
Alte articole înscrise în concurs:
Unui fost străin
Doar prieteni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu