Cel mai bun prieten

Despre tema pe care am propus-o se pot scrie pagini nenumărate, abordând-o din tot atâtea unghiuri câte minţi s-ar apleca asupra ei. M-am gândit să las deoparte clasificările, avantajele şi dezavantajele, acţiunile ce decurg din legătura aceasta construită între oameni. 

M-am gândit să vorbesc despre cum se simte o prietenie adevărată. Pentru că de multe, de prea multe ori, fiind limitaţi de timp sau de posibilităţile materiale, nu avem cum să ne ajutăm prietenul aflat în nevoie. Şi, cu toate acestea, rămânem "cel mai bun prieten" unul pentru celălalt.

Prietenul adevărat e cel cu care poţi vorbi oricând despre orice. Chiar dacă nu l-ai văzut de ani buni, în clipa în care te aşezi faţă în faţă cu el, cu o ceaşcă de cafea sau de ceai pe masă, cuvintele vin calde şi limpezi, sincere, fără ocolişuri şi leagă două suflete. Ştii că ideile tale ajung la destinaţie nedeformate şi sunt înţelese aşa cum le-ai gândit. Ştii că vei fi ascultat, nu doar auzit. Ştii că bucuria ta îi va fi bucurie, iar necazul tău îi va stârni compasiunea. Ştii că veţi râde cu poftă glumind împreună, că nu e nevoie să explici că un banc nu e o aluzie la adresa lui. Ştii că nu se va supăra pe tine pentru că l-ai neglijat o vreme, aşa cum nici tu nu te-ai supăra. 

Lângă prietenul acesta te simţi totdeauna confortabil, liniştit, în siguranţă. Îţi ridici văluri şi măşti de pe chip. Demolezi faţade şi baricade. Îţi laşi inima la vedere fără scut şi fără platoşă pentru că ştii că nu ai nevoie de ele.

Tot citind psi-luneli mi-am adus aminte de cele două cântece de la finalul acestui articol. Şi, pentru că ştiam că e voie, m-am gândit să le ascultăm împreună, toţi prietenii din clubul psi.

Articol înscris la Blog Power

Alte articole înscrise în concurs: Prieteni adevăraţi!, Prieten adevărat, Mostră de prietenie, Prietenie îndurerată