Agora virtuală

Internetul e o lume în sine, populată de personaje adevărate sau fictive, o sursă de informaţii veridice sau nu, un loc în care îţi poţi petrece timpul liber fără să fii dat afară la sfârşitul spectacolului sau la închiderea programului. Dacă nu reuşeşti să păstrezi un echilibru, poţi să te rătăceşti în labirintul lui şi să rămâi înăuntru mai mult decât ar trebui. După ce s-au inventat poşta electonică, messenger-ul, magazine, televiziune şi radio online, etc. trebuia să apară şi agora: reţelele de socializare, dintre care cea mai de success pare a fi facebook. Ne întâlnim pe facebook, aşa cum cei din antichitate se întâlneau în piaţa din centrul oraşului… doar că astăzi oraşul e lumea întreagă.

Cuvântul “a socializa” era rar folosit înainte de facebook şi de surorile ei mai mici şi cred că sensul lui în acest context e exagerat. Mi s-ar părea mai potrivit termenul “a comunica”. Pentru că pe facebook comunici celor ce sunt dispuşi să citească o idée, o stare de spirit, o preocupare de moment, porţi o discuţie de cele mai multe ori superficială, dar nu îţi faci publică, decât în mică măsură, viaţa privată.

Cei cu care comunici sunt denumiţi de facebook prieteni, dar atunci când cântăreşti ce reprezintă fiecare dintre persoanele numite astfel constaţi că le poţi împărţi în mai multe categorii.

Sunt cei pe care îi ştii de o viaţă, colegi de şcoală, rude, cel mai bun prieten din liceu. Cu unii încă te întâlneşti la o cafea, sau ieşi în parc cu copii la plimbare, pe alţii îi auzi din când în când la telefon, iar de câţiva viaţa te-a despărţit în timp şi spaţiu, dar tot mai vrei să afli câte ceva despre ei.

Apoi sunt alţii pe care i-ai cunoscut pe internet, care te-au impresionat cu o zicere profundă sau ai în comun cu ei nişte idei, pasiuni şi emoţii şi îi simţi aproape de inimă, cel puţin o vreme.

Mai sunt şi unii despre care nu ştii nimic şi care s-au rătăcit în lista de prieteni din motive neimportante sau necunoscute. Dacă joci un joc pe facebook ai nevoie de prieteni care sa te ajute… jocurile sunt concepute în aşa fel încât să te oblige să “socializezi” şi un număr mare de prieteni se dovedeşte folositor în aceste circumstanţe. Dacă primeşti ajutor, devii recunoscător şi îţi creezi obligaţii, astfel încât vei întoarce favoarea cu prima ocazie. Până la urmă, nimeni nu ar refuza să facă un cadou, chiar unui necunoscut, dacă acest cadou se generează spontan.

Prieteniile pe facebook pot fi la fel de profunde ca cele clasice sau pot fi vagi şi nesigure, pot dura zile sau ani, pot fi intense sau superficiale, pot apărea din interes (promovarea unui site sau publicitate cu scop commercial). Implicarea emoţională, deschiderea către persoane pe care nu le-ai întâlnit faţă în faţă niciodată ţin de exact aceiaşi factori care ne ghidează şi în cazul relaţiior din viaţa reală. Prieteniile virtuale au inconvenientul că se bazează doar pe cuvânt şi le lipseşte expresia întipărită pe chipul interlocutorului, limbajul gesturilor şi poate că se construiesc mai greu, cu mai multe precauţii.

Întocmai ca într-o piaţă, pe facebook se impart zâmbete şi saluturi, se vinde şi se cumpără, se spun glume şi vorbe de duh, se împărtăşesc idei şi emoţii, se intersectează vieţi, se întretaie destine.

Articol participant la Concursul interactiv de blogging Blog Power

Alte articole participante:
Prieteni si "Prieteni":)
Friends On Facebook!
Socializare
Facebook sau Failsbook?