Nu mi-am sărbătorit niciodată blogurile, nici Blogul cu poezele, apărut în 2009, cu puţin înainte de Crăciun, nici acest blog, nu secundar, ci mai mult accesoriu, despre care am constatat cu surprindere că a împlinit patru ani la începutul lunii iunie. Şi nici acum n-am intenţia să-l celebrez.
Am, însă, de sărbătorit o poezie care a adunat 10 000 de vizualizări, o poezie care are de acum în spate o mică poveste şi despre care cred şi sper că mai are încă de călătorit prin suflete.
Am scris-o în mai 2011 pentru un concurs organizat de MWB, printre autorii căruia mă număram la vremea aceea. Concursul se numea Moştenirea, iar premiile s-au acordat după numărul de voturi adunat de la cititori. Poezia mea s-a clasat pe locul al treilea.
După aproape doi ani, în martie 2013 am participat cu ea la campania Copii fără etichete organizată de Blogal Initiative şi de Salvaţi copiii. Acesta a fost momentul şi evenimentul de la care "moştenirea" mea şi-a început cu adevărat călătoria. A fost preluată integral sau parţial pe două pagini de Facebook şi a fost distribuită de sute de ori, a apărut pe bloguri, forumuri, într-un ziar online şi în vreo două clipuri pe Youtube (pe acestea din urmă am fost nevoită să le raportez la Google şi au fost şterse, aşa cum am făcut şi în cazul unor postări pe bloguri, deoarece posesorii lor au omis şi apoi au refuzat să menţioneze că poezia îmi aparţine). Celor care au dorit să ducă mai departe cuvintele mele le mulţumesc, pentru că ştiu că şi lor le datorez o părticică din bucuria de astăzi.
Dacă v-am făcut curioşi şi n-aţi accesat deja link-urile de mai sus, transcriu aici:
Copil frumos!
Copil frumos, te-aş ţine-ascuns
în locul unde n-au pătruns
nici răutatea, nici mânia,
în locul unde e stăpână bucuria.
Şi ţi-aş păstra desţelenită
grădina vieţii, şi-nflorită,
ca un surâs să fie fiecare floare,
pe chipul tău să râdă lumina de la soare.
Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale,
din suflet aş lăsa să scuture petale,
ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini,
să nu te rătăceşti prin mărăcini.
Vise înalte ţi-aş păzi în palmă,
iar zborurilor tale le-aş ţine vremea calmă,
şi timpul l-aş supune şi l-aş îmblânzi,
l-aş pune în clepsidră şi ţi l-aş dărui.
Dar nu ştiu cum să fac acestea toate,
nu era scris în nicio carte,
şi nu cred că a fost vreun înţelept
care ştia ceva şi a păstrat secret.
Şi-atunci tot ce rămâne e să îţi dau poveţe,
să te învăţ că lumea are multe feţe,
să îţi arăt cum sufletul se oţeleşte,
dar dragostea din el e cea care te creşte.
Să-ţi spun că din durere iei putere,
că pentru a clădi un vis de multe ori se cere
să laşi bucăţi de suflet să se sfâşie din tine;
dar să nu-ţi pară rău când tot ce faci e bine!
Să nu uiţi idealuri chiar dacă ţi se pare
că s-au pierdut cândva în neagră depărtare!
Oricât de întuneric, mai sunt câteva stele;
să cauţi mereu zborul şi să ajungi la ele!
De cazi, să te ridici mai sus
şi să răsari chiar dacă soarele-a apus!
Dacă pierzi astăzi, poţi învinge mâine;
să nu-ţi vinzi inima pe-un colţ de pâine!
Să nu uiţi niciodată să fii bun şi drept,
să nu te pleci, dar să fii înţelept!
Şi vieţii să-i surâzi, să ştii cum să te bucuri
de împliniri înalte şi de mărunte lucruri!
Iar la sfârşit, când scazi şi când aduni,
când timpul ce-ţi rămâne e cât să-l ţii în pumni,
să-ţi fie gândul liniştit şi inima senină
că ai trăit frumos şi viaţa ţi-a fost plină.
Ştiu că nu e marţi şi nu e zi de cafenea, dar vă invit să povestiţi despre articolul, povestea, poezia sau orice alt tip de postare pe blog de la care aveţi cele mai mari satisfacţii şi bucurii.
În general vorbind, articolele mele de blog sunt tot atâtea dezamăgiri. Văd cât de puţină lume mă citeşte şi-mi promit, după fiecare dintre ele, că abandonez blogăritul. :))
RăspundețiȘtergereAm avut totuşi câteva bucurii mărunte: o poezie neaşteptat de bine primită (https://anaveronica.wordpress.com/2009/08/13/raspuns-necurat-si-versificat/), cu care-am câştigat o carte, un articol (https://anaveronica.wordpress.com/2013/12/18/traducere-de-vanzare/), care n-a ajutat să vând o traducere pentru care nu-mi încasesem banii de la o editură falimentară, un început de roman (https://anaveronica.wordpress.com/2011/05/06/inceput-de-roman-corespondent-de-razboi/) care a adunat, după standardele blogului, destul de multe voturi (sincere sau nu) în favoarea continuării, un advertorial (https://gandvis.wordpress.com/2013/11/15/puritate/) care m-a umplut de apă minerală, o poezie (https://verovers.wordpress.com/2013/06/09/parfum-de-ploaie/) scrisă „dintr-un foc”, care-a obţinut mai multe like-uri decât media.
După cum probabil bănuieşti nici la mine nu dau buzna cititorii. Mult timp pe primul loc în clasamentul afişărilor de pagină a condus o poezie intitulată "Iarbă" şi cred că cei care nimereau la mine pe blog erau profund dezamăgiţi de "marfa" găsită. :))
ȘtergereAm citit sau recitit începutul de roman, articolul şi poeziile care ţi-au adus bucurii şi, ca de fiecare dată, am fost încântată. Am constatat şi alte dăţi că nu aflu la timp când scrii şi pe care blog. Arhivele lunare pe care le-ai încropit în ultima vreme m-au ajutat să recuperez, dar şi mai bine mi-ar părea dacă ai pune link în grupul de pe facebook la toate scrierile tale. (Acelaşi lucru mi l-aş dori şi din partea celorlaţi membri ai clubului şi cred că am avea cu toţii de câştigat din aceasta.)
Mulţumesc mult pentru răspuns, spor la tradus şi... nu te lăsa de bloggărit, pentru că sunt sigură că articolele tale de blog nu sunt dezamăgiri pentru cititorii tăi! :)
A fost o vreme când puneam pe grup (pe vechiul grup) legături la aproape toate articolele mele, dar, datorită lipsei de reacţie, m-am gândit că e de preferat să mă abţin, să nu stresez oamenii cu tot ce scriu eu. Ajung foarte uşor la concluzia că sunt "în plus" şi de obicei mă retrag, nu-mi place când am senzaţia că cerşesc atenţia altora. :)
ȘtergereAm şi eu astfel de ezitări.
ȘtergereÎn ceea ce priveşte lipsa de reacţie... Eu citesc aproape tot ce se postează pe grup. Dau like... dacă îmi aduc aminte. Uneori după două zile de citit iau la rând articolele din urmă şi le lăicuiesc (sic!). La jocuri încerc să las câte o vorbă fiecărui participant, fapt consumator de timp şi energie, aşa că la alte articole, chiar la unele care îmi stârnesc gânduri şi îmi dau mâncărimi de degete, renunţ să mai comentez şi prefer odihna în faţa monitorului...
Părerea mea e că ar trebui să revii la vechiul obicei. Nu cred că e o formă de "cerşit", ci un cadou împachetat pe care fiecare alege dacă îl desface sau nu. :)
O să revin - la urma urmelor, n-am nimic de pierdut :)
ȘtergereMă bucur. :)
ȘtergereNu stiu care din articolele mele are cele mai multe vizualizari ( execptand cele cu simbolurile) dar am o posstare care a placut lumii si care se numeste "Poveste de demult"si care-si asteapta continuarea....Nu sunt un fan al poeziilor dar aceasta mi-a placut, se simte ca ai pus suflet in scrierea ei.
RăspundețiȘtergereCat despre blogurile Veronicai cel mai mult imi place acela dedicat lui Griska :) E scris cu mult umor ...
Abia acum realizat ca ai doua bloguri :)
Am citit acum începutul "Poveştii de demult" şi îi aştept şi eu continuarea. Sunt sigură că merită scrisă şi sper ca timpul să-ţi îngăduie şi inspiraţia să-ţi prisosească! :)
ȘtergereMie îmi place tot ce scrie Vero. Cred că i-aş recunoaşte stilul oriunde şi oricând. Are umor, povesteşte cu har, inventează personaje şi întâmplări cu o inspiraţie debordantă, ştie să condenseze o idee în câteva cuvinte sau să picteze lumi în câteva paragrafe, are curajul de a-şi exprima opiniile clar şi, în acelaşi timp, cu moderaţie şi pe lângă toate acestea, stâpâneşte cu siguranţă şi talent versul şi metafora.
Am două bloguri pentru că blogger nu mă lasă să fac mai multe pagini pe blog în aşa fel încât să am postări individuale pe fiecare din ele aşa cum permite wordpress şi am o lene mare şi dureroasă care mă împiedică să-mi mut blogul pe wp şi să învăţ să-l folosesc.
Mulţumesc pentru răspuns, Eddie! :)
Mulţumesc şi pentru apreciere! Mă bucur mult că ţi-a plăcut, mai ales că nu eşti fan al poeziilor. :)
ȘtergereMulţumesc pentru aprecieri, Carmen.
ȘtergereWordpress-ul face mai multe pagini, dar paginile în plus sunt, de fapt, fiecare câte o singură postare - şi asta se poate face şi aici. Articolele sunt toate de o singură pagină, ca să zic aşa, se înşiruie, cronologic, în acelaşi loc; dar se pot face meniuri personalizate, poţi face, de exemplu, din fiecare categorie de articole, un link din meniu. Nu ştiu dacă asta merge şi aici.
Am vrut să scriu "toate pe o singură pagină".
ȘtergereN-am spus decât ceea ce cred. :)
ȘtergereCred că s-ar putea face tipul acesta de meniu numai dacă foloseşti etichetele pe post de pagini. Eu n-am văzut bloguri pe blogspot care să aibă astfel de organizare. Dacă vedeam îmi băteam capul şi făceam şi eu.
Păi da, şi la wordpress faci meniu folosind pe post de pagini etichete, categorii, alte bloguri - orice are o adresă web. Dar nu sunt pagini propriu-zise. Tot de-aia mi-am făcut şi eu atâtea bloguri. :)
ȘtergereDar poţi alege ce etichete pui în meniu, bănuiesc. Blogger le înşiră pe toate.
ȘtergereImi place tare mult poezia ta. Si poate, intr-o zi, o voi citi intr-o carte.
RăspundețiȘtergereIn ceea ce ma priveste, raspunsul e cam complicat. Blogul l-am inceput ca exercitiu la un curs de calculatoare. Tinta initiala au fost diverse provocari de handmade. Cu mize simbolice, dar frumoase. Apoi te-am descoperit pe tine si intreg clubul si a mai aparut o componenta in viata mea. Postarile de sambata si luni (sau pe aproape). Recunosc ca imi plac. Nu intotdeauna ele in sine, dar imi scormonesc imaginatia si ador asta.
La un moment dat am avut si o mica surpriza: postarea mea http://suzanamiu.blogspot.ro/2015/04/lunea-provocatoare-stare-de-spirit.html
a fost preluata pe blogul http://iulisa.blogspot.ro/, la rubrica ei de luni "Buna dimineata Soare!". Am descoperit asta pentru ca mi-a lasat un comentariu pe blog. A fost o surpriza tare placuta.
Daca ar fi sa aleg ceva care imi place mai mult ar fi : http://suzanamiu.blogspot.ro/2015/02/lunea-provocatoare-vise-de-zi.html.
Imi place sa mai introduc si idei utile. Daca tot cineva petrece cateva momente din viata pe blogul meu, sa plece si cu o mica informatie.
(e adevarat ca notiunea e discutabila, ce mi se pare mie util nu e obligatoriu sa fie considerat ca atare si de alti cititori, dar oricum incerc...)
As adauga ca drumul e frumos, nu e prea pavat, nu prea am cu cine sa discut aspecte tehnice (de blog), orizontul este mai mult in imaginatia mea , dar ... e bine daca am cu cine sa beau o cafea din cand in cand!
Noapte buna si zile usoare!
Cu drag :)
Mulţumesc pentru apreciere, Suzana! :)
ȘtergereMi-am promis şi eu cartea aceasta, dar o tot amân din lipsă de timp şi mai ales îngrozită de volumul mare de muncă pe care l-ar presupune, adică să aleg poeziile din cele aproape 750 câte sunt pe blog şi să le verific ortografia şi punctuaţia.
Şi pentru mine jocurile sunt motiv de gând. De aceea iubesc acest club. Am recitit cele două postări pe care le-ai menţionat, am zâmbit încă o dată lalelelor creţe şi m-am lăsat inundată de miezul cuvintelor tale. Informaţiile pe care le strecori în articole pot fi interesante pentru cititori, chiar dacă unora nu le sunt neapărat utile.
Poţi cere sfaturi pe grup privind aspectele tehnice. Sunt sigură că vei găsi ajutor. Mie blogger mi se pare uşor de folosit, dar cu limite care uneori mă deranjează. Le accept, totuşi, aşa cum spuneam şi mai sus, de lene. Există şi bloguri în care este explicat detaliat şi clar cam tot ce poţi face cu un blog. Eu rezolv cu o căutare pe internet orice problemuţă, dar e drept că nu doresc să fac schimbări majore la aspectul blogurilor mele.
Îţi doresc un drum pavat cu bucurii şi satisfacţii! Numai bine şi ţie! :)
Cochetez şi eu cu poezia, dar am văzut că mulţi alţii care scriu o fac mai bine decât mine, aşa că nu mai public nimic.
RăspundețiȘtergereRevin cu placere pe acest blog, unde găsesc lucruri interesante.
Nimeni n-a scris genial de la primul vers. În orice activitate te perfecţionezi pe parcurs şi numai dacă desfăşori acea activitate. Aşa că scrie, chiar dacă socoteşti că n-a venit încă vremea să publici!
ȘtergereNemulţumirea ta mi se pare de bun augur. E cea care te va face să şlefuieşti cuvintele până când se vor modela pe gând şi gândul până când se va limpezi.
Mă bucur că revii şi că îţi place ceea ce găseşti aici. Te invit să citeşti articolele jocurilor noastre săptămânale anunţate pe blogul lui Eddie (cartim.ro) şi să ni te alături dacă îţi face plăcere. :)
Mulţumesc pentru răspuns, disa! :)
Ah, Disa, poate ca ar trebui sa gasesti pe cineva priceput la partea tehnica sa isi aranjeze putin blogurile. ;)
ȘtergereStii ce este ciudat, Carmen? Foarte rar se intampla ca un articol drag mie sa placa si cititorilor. De obicei oamenii reactioneaza tocmai cand eu imi spun in gand ca am scris in graba o prostioara. :)))
RăspundețiȘtergereUnul dintre articolele la care tin mult este acesta http://vienela.ro/eva-catre-adam/. Si acesta http://vienela.ro/nu-am-dansat-decat-o-vara/. :))
Mie toate poeziile tale mi se par reusite, la fel cum tot ceea ce scrie Vero mi se pare cu mult peste ceea ce se scrie in blogosfera.
Mi se întâmplă şi mie să fiu surprinsă de reacţiile pozitive la unele dintre poeziile mele sau de lipsa de reacţie la altele. Ceea ce am învăţat de când blogăresc este că, atunci când scriu cu tot sufletul, ceva trece în acea scriere şi atinge alte suflete. Am citit articolele tale. Am recunoscut "Nu am dansat decât o vară" pentru că m-a atins tare adânc şi prima oară, şi acum. :)
ȘtergereMulţumesc mult pentru apreciere şi pentru participarea la cafenea, Vienela, şi îmi cer scuze că am întârziat atât cu răspunsul. :)
Am citit poezia la vreme ei, multumesc ca mi-ati reamintit-o.
RăspundețiȘtergere