„—Ca și cum se-nsera ochi păduroși
visară verbele mele” (Noaptea. Sau nu știu)
„șarpele din mine se hrănește cu cărți” (Poem de dragoste)
”mâine e luni! mi-am zis se însera
m-am urcat în autobuz călătorii dormeau
„până la capăt, vă rog!”
și parcă rulam pe marginea cerului” (Întâmplări privilegiate)
„poezia e un zar aruncat în memorie” (Furtunile memoriei)
„m-am înstărit cu poezie și cearcăne” (Câinele)
”nu știm nimic despre
cum a fost
și cum a ajuns perfecțiunea sub formă de rug
mâhnindu-se
atrofiindu-se
supraviețuind
ochiul se dă pe tăișul priveliștii
ca sărutul pe gură” (Ochiul sau zona haotică)
„picturalitatea cuvântului în trupul ideii” (Peisaj domestic cu tata)
„—Omul e marginea de cer în care stelele plâng.
Pământul e numai cuvânt” (Aprilie 1971)
Câteva citate din poeme încluse în volumul de debut al lui Aurel Dumitrașcu, adunate aici pentru jocul găzduit de Suzana.
