vineri, 4 mai 2012

Ca pe strada mare


A fost la început un loc în care am nimerit din întâmplare, în care am găsit bunăvoinţă, înţelegere, acceptare, apoi prietenie sinceră. Un loc în care se scria cu pasiune, cu tinereţe, cu talent. Un loc al primelor încercări, al primelor confirmări, un loc în care am reuşit pentru prima oară să dezvălui secrete, emoţii, în care am înţeles că picătura mea de nebunie nu-i singură şi că o pot lăsa să plouă fără teamă, fără pudoare. Adolescenţi şi tineri mi-au arătat lumea aceasta în care ochii care nu se văd îşi ghicesc culoarea şi suflete se ating cu cuvinte niciodată vorbite, unde literele se plimbă aprinse prin cabluri şi dispozitive electronice şi în incendiul lor se stârnesc artificii de sentiment. Ella şi Drăgana, Krisz şi Andru, Geo şi Cathy mi-au deschis porţi, mi-au arătat că talentul nu are vârstă, că maturitatea în gândire şi înţelegerea sufletului omenesc nu aşteaptă nici majoratul, nici cartea de identitate. Am învăţat de la ele curajul de a-mi aşterne inima pe pagini deschise spre lume. Andrei mi-a arătat mai întâi partea de tehnică necesară conceperii unui blog, apoi ne-am tradus unul altuia poeziile. Nu ştiu să fi trăit vreodată emoţie mai intensă decât aceea care m-a năucit atunci când mi-am văzut gândurile prinse în rime în limba engleză.

A fost după aceea Liviu şi Most Wanted Blog, un loc în care am sperat să ajung, iar atunci când dorinţa mi s-a împlinit m-am simţit acasă. Pentru că vorbele care curgeau erau mereu frumoase, calde şi încurajatoare, pentru că şi oamenii care le rosteau erau frumoşi , blânzi, binevoitori. Aici am devenit blogger, am înţeles rosturile acestui cuvânt, le-am învăţat pe rând şi le-am cuprins. M-am simţit parte dintr-un întreg păzit atent şi cu pricepere de Liviu, omul cu un vis şi cu extraordinară voinţă, omul care a văzut un drum acolo unde era o pădure şi cu încăpăţânare şi perseverenţă îl desţeleneşte. În jurul lui s-a închegat şi creşte o familie în care fiecare membru e o voce distinctă şi valoroasă.

Şi de curând m-am întâlnit cu psi şi clubul ei de iubitori de cuvânt, un loc unde se torc idei din litere prinse în mustăţi de pisici. M-am înfruptat şi eu din seva lor bogată, am desprins din nimic duzina de cuvinte, i-am dat sens şi am legat-o cu fior ca să o dau la schimb pe-o altă duzină în altă săptămână.

Ca pe strada mare, oameni vin şi pleacă, intersectări fără importanţă alternează cu întâlniri de suflet. Paşii mei se succed acum în acelaşi ritm cu al inimilor care bat lângă mine, inimi de oameni adevăraţi, frumoşi şi buni. Voi rămâne cu ei cât vremea blândă va avea îngăduinţă, voi mai cunoaşte cu siguranţă şi alţi trecători pe care îi voi preţui la fel de mult. Unii au lăsat deja semne pe sufletul meu, celorlaţi le-am păstrat un loc nou să îşi pună pecete...

Ne-a ales tema psi: Prieten, mentor, camarad în virtual. Există un blogger din virtual pe care, cunoscându-l şi în real, îl numeşti prieten? Există un blogger care îţi este mentor? Dar camarad?

La Blog Power mai participă şi următoarele articole:
abbibal
Prietenia online

14 comentarii:

  1. Aşa este Carmen. Ne plimbăm pe bloguri ca pe un bulevard, poate chiar mai bine. Aici sunt mulţi scriitori de valoare pe care nu-i cunoaştem, dar cu care dialogăm. Ba chiar ne tutuim pentru că nu ştim al cui este un pseudonim sau altul. Lucru ce nu l-am face în dialogul direct, unde protocolul este la el acasă şi ne adresăm doar cu apelativul "domnule". Fără să mai vorbim de "îndrăznela" tinerilor de a spune pe nume celor mai mari cu vreo 30 de ani. Ba mai mult. Pe mine chiar mă deranjează când cineva-mi spune pe blog "domnule". Îmi face impresia că mă ia peste picior. Auzi dom'le. Sunt chiar aşa de bătrân?
    Noa serbus şi să ai o zi bună.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu, Liviu, nu eşti bătrân pentru că de fapt tinereţea nu ne părăseşte niciodată... Numai unora li se întâmplă să n-o mai vadă. Îndrăzneala tinerilor mi-e şi mie dragă, la fel cum mi-e dragă şi tutuiala online, chiar dacă şi eu sunt de modă veche şi mi-e greu să scap de "dumneavoastră" când îmi privesc în ochi interlocutorul. O zi frumoasă şi ţie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi pare bine ca te-am intalnit pe aceasta ”Strada mare” pe care ne-am intersectat din intamplare... pentru mine a fost o ”intalnire de suflet” :)

    RăspundețiȘtergere
  4. carmen, mă bucur şi eu, la rândul meu, pentru că eşti în lumea mwb, în clubul psi... în sufletul meu. chiar şi fără să te fi văzut în fotografie, te-aş fi recunoscut pe strada mare a blogosferei, după vers, după bunătate... unii oameni vin, unii pleacă, unii rămân în urmă... dar de la toţi primim câte un dar. un dar însemnat.
    mulţumesc mult. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Haha, ai două bloguri. :) Te-am luat, eu am mai multe! :))

    Îmi place că ai fost onestă şi ai plusat repede şi direct exact pe punctul sensibil pe care poate unii îl vor evita, nevrând să supere pe x sau pe y, nedorind să-şi devoaleze simpatiile etc. Tu în schimb ai fost foarte deschisă aici iar articolul este de o simplitate fermecătoare.

    Îmi mai place că ai scris foarte frumos, dulce (dar nu siropos). Cuvintele "intersectări fără importanţă alternează cu întâlniri de suflet" sintetizează cumva esenţa acestei uriaşe autostrăzi cu multe sensuri de circulaţie şi intersecţii în care ne aflăm şi noi. Suna cam rece autostradă, e mai adecvată formularea ta. :)

    În încheiere ţin să spun că nu toate maidanele sunt locuite de oameni cumsecade. Şi este bine să-ţi formezi o anumită insensibilitate la asperităţi. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Simona, e o bucurie împărtăşită, mulţumesc!

    psi, dacă ai adus vorba despre felul acesta de daruri, suntem o adunare de oameni care le preţuiesc. şi eu mulţumesc pentru darul oferit!

    Lotus, comentariu lung... răspuns la fel:))
    Am două bloguri pentru că n-am vrut să amestec printre poezii şi postări de alt fel.

    Mai erau într-adevăr multe nume de înşirat în lista de bloggeri pe care îi admir, dar am ales să îi menţionez pe cei de la care a pornit o schimbare în traiectoria cuvintelor mele.

    Insensibilitate formată!... cu unele scăpări de moment:))

    În încheiere mulţumesc pentru aprecieri!

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte impresionant ati vorbit despre aceasta lume virtuala. De fapt e mai mult decat o simpla lume, e o mare familie, o familie plina de talent si pasiune. Imi place sa vad atatia oameni care chiar mai apreciaza talentul in ziua de azi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am avut aceeași viziune asupra internetului... o stradă pe care ne plimbăm cu toții și, întâmplător sau nu, ne întâlnim, „ne ciocnim” ideile și legăm prietenii.

    Mă bucur că MWB-ul mi-a oferit ocazia de-a te cunoaște și de-a putea aprecia un talent extraordinar. Îmi pregătesc pecetea pentru un locșor gol :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Felicitari pentru articol! Te-am votat pentru cat adevar se afla aici, pentru cuvintele frumoase si pentru modul in care gandesti! Multa bafta la concurs! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. O comparatie inedita si foarte adevarata a blogging-ului cu un bulevard, pe care se intalnesc straini care pot deveni prieteni. "Ca pe strada mare, oameni vin şi pleacă, intersectări fără importanţă alternează cu întâlniri de suflet". Un articol scris cu sensibilitate si cu sinceritate. Felicitari, Carmen si succes!

    RăspundețiȘtergere
  11. Vă mulţumesc, Bianca, Dana, Alice! Sunteţi deja pritre cei care au lăsat semne în inima mea.

    Aura, bine ai venit şi mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  12. multumesc frumos pentru vorbele frumoase :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Poetul din tine, Carmen, nu se da batut asa de usor nici in proza care reuseste sa fie diafana si foarte placuta in acelasi timp :)
    Ma bucur mult ca ai ales sa te exprimi in proza azi...
    In bloging ca si pe strada sunt intalniri si intalniri. Se pare ca vedem lucrurile asemanator cumva...cu unele diferente, normale totusi, pentru ca suntem personalitati distincte... :)
    Sa ai o duminica minunata!

    RăspundețiȘtergere
  14. Liviu, le meriţi cu prisosinţă!
    elly, ar fi fost dificil să scriu o poezie cu aşa un subiect:) Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere