Aurel Dumitrașcu — Furtunile memoriei

„—Ca și cum se-nsera ochi păduroși 

visară verbele mele” (Noaptea. Sau nu știu)

„șarpele din mine se hrănește cu cărți” (Poem de dragoste)

”mâine e luni! mi-am zis se însera

m-am urcat în autobuz călătorii dormeau

„până la capăt, vă rog!”

și parcă rulam pe marginea cerului” (Întâmplări privilegiate)

„poezia e un zar aruncat în memorie” (Furtunile memoriei)

„m-am înstărit cu poezie și cearcăne” (Câinele)

”nu știm nimic despre 

cum a fost

și cum a ajuns perfecțiunea sub formă de rug

mâhnindu-se

atrofiindu-se

supraviețuind

ochiul se dă pe tăișul priveliștii

ca sărutul pe gură” (Ochiul sau zona haotică)

„picturalitatea cuvântului în trupul ideii” (Peisaj domestic cu tata)

„—Omul e marginea de cer în care stelele plâng.

Pământul e numai cuvânt” (Aprilie 1971)

Câteva citate din poeme încluse în volumul de debut al lui Aurel Dumitrașcu, adunate aici pentru jocul  găzduit de Suzana.