Glonţ de argint în cerul necuprins,
Crăpătură în ziduri, trecând, am desprins.
De crezi că mă poţi opri, în ochi să mă priveşti.
Nu poţi închide în cuşcă ce nu îmblânzeşti.
Nu-i un joc cu reguli, nici măcar puţine.
Nimic nu poate stinge focul din mine.
Poţi să scapi de ploaie sub un paravan,
Să-ţi cauţi adăpost într-un uragan,
Să-ţi schimbi înfăţişarea şi numele să-ţi pierzi,
Să minţi depsre lucruri în care nu crezi,
Dar un singur lucru îţi rămâne:
Focul din tine
Să fugi de ce-ai în sânge nu ai unde
Şi nu te poţi ascunde
De focul din tine.
La noapte voi fugi, să dorm nu-mi vine,
Le simţi adânc pe toate când ţi-e atât de bine.
Îmi voi scrie numele cu sânge,
Îmi voi ascunde urmele fără ruşine.
Oricât ar încerca, nu vor stinge
Focul din mine.
Să fugi de ce-ai în sânge nu ai unde
Şi nu te poţi ascunde
De focul din tine.
Cât eşti încă viu, atât îţi rămâne:
Focul din tine.
Nu-i loc în rai pentru mine,
La noapte aş putea să mor,
De mână nimeni nu mă va ţine,
Nimeni nu va plânge de dor.
Nu-mi vor fi iertate greşeli, dar îmi rămâne
Focul din mine.
Să fugi de ce-ai în sânge nu ai unde
Şi nu te poţi ascunde
De focul din tine.
Cât eşti încă viu, atât îţi rămâne:
Focul din tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu