Ar trebui să scriu cuvintele astea ‘nainte să le pierd
sau să-ţi scriu un cântec doar fiindcă le cred.
Poate-ai să vrei să ştii cine sunt vreodată
fără chitară în mâini, după faţadă
Nu, scriitor nu-s...
Ochii mei n-ascund secrete, nici pe-adevăr nu-s stăpân.
Am fost pentru tine şi sunt tot cine sunt:
minciuna şi promisiunea, artist în lumină
şi, în locul pe care-l păzeşti încă, iarbă în grădină.
Nici prefăcut nu-s.
Sunt un luptător, chiar dacă în cuvinte.
Sunt un luptător, unii mă vor ţine minte.
Mâinile mele pot mai mult să apere, să ferească
decât pe mine de ce are să se oglindească.
Sunt cartea aceea neterminată,
chiuveta plină de vase, calul care nu câştigă jocul,
preotul ce păcătuieşte încă, scânteia care stârneşte focul.
Sunt un luptător, chiar dacă în cuvinte.
Sunt un luptător, unii mă vor ţine minte.
La braţ cu însingurarea, ştiindu-i amarul de-acum,
îmi oblojesc încă o rană la răscruce de drum,
număr farurile maşinilor care trec pe lângă mine
aşa cum trec zilele... multe, puţine.
Sunt un luptător, chiar dacă în cuvinte.
Sunt un luptător, unii mă vor ţine minte.
Sunt un luptător, nu m-au învăţat alţii înainte.
Sunt luptător din naştere, chiar dacă în cuvinte.
Ar trebui să scriu cuvintele astea ‘nainte să le pierd
sau să-ţi scriu un cântec doar fiindcă le cred.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu