Octombrie

Azi mi-s cuvintele sărace

(această vorbă se repetă),

dar toamna aşa mult îmi place

că am să fac o piruetă
şi am să scot de prin arhive
o poezie ce mi-e dragă
fiindcă-i curg pe portative
silabele care-o încheagă.

Toamna

Toamna-şi picură alene,
blândă, stropii de lumină,
strecuraţi ca printre gene
prin copacii cu rugină.

Se îmbracă în miresme
moi şi jilave de humă
şi ne-arată cât de lesne
toate mor până la urmă.

Frunzele-n iarbă picate
se topesc ca o părere,
iarba plină de păcate
arde-n propria durere.

Pe un cer fără culoare
norii-n dans au ameţit,
vântul leagănă ba soare,
ba ploi reci, fără sfârşit.

Ploi de patimă mocnită
în pădure par să scadă
flacăra nechibzuită,
dar mai mult o fac să ardă.

O împrăştie-n câmpii,
o întind prin văi, prin munţi
şi inundă cu incendii
inimi, suflete şi frunţi.
(2010)

Apoi am să aduc în dar

un cântec blând, o elegie

şi nişte poze cu chenar,
să fie pentru bucurie.

Crizantema

S-auzi cum suflă vântul

rugina peste frunze,

s-asculţi plânsul ierbii,

să vezi înfiorarea văzduhului,

să simţi ploaia curgând

în ritmul tristeţii

şi să nu ştii dacă plouă

cu stropi de apă sau cu stropi

de frunze;

s-adulmeci toamna

şi mirosul ei să-ţi pară 
moarte.

Apoi să întâlneşti vârtejul de viaţă

al unei crizanteme,

s-o cuprinzi în miezul fiinţei tale

şi să arzi în flacăra petalelor ei

toată tristeţea.

(1988)

Florile fac parte din Expoziţia de crizanteme deschisă la Grădina Botanică din Iaşi. 

Au fotografiat în cuvinte miezul toamnei cei care s-au înscris în tabelul psi-lunelilor.