duminică, 15 martie 2015

Cochilia

Învelim miezul unui gând cu o convenţie numită cuvânt. Cuvântul e o coajă subţire, o scoică goală. Îi dăm drumul în lume, în sunet trecător ori în mai durabila urmă a unui instrument de scris.
Gândul călătoreşte între oameni în forma aceasta abstractizată. Ajunsă la destinaţie, cochilia e umplută iarăşi cu miez. Identic, asemănător sau diferit...

Scoici pentru visuri


Las cuvintele să picure în lume
ca din rana sângerândă a visării,
sa dea gândurilor mele nume
şi să pună verbe pe aripa zării.

Poate nu s-or pierde toate printre şoapte,
poate ai să prinzi vreun înţeles ascuns
din acele vorbe în vers înşirate,
înţeles la care nici eu n-am ajuns.

Că de-am scurs visarea mea de lacrimi
şi de hohote de râs sau zâmbet, bucuria,
de-am dansat pe ritmul unor patimi
sau, încrâncenată, cu mânia,

când cuvintele s-au depărtat mine
au rămas doar scoici secate de-nţeles,
deşi zămislite-au fost atât de pline.
Şi acum din ele ai de-ales

cochilia care vine ca turnată
peste gândul de ieri dimineaţă,
peste o poveste demult întâmplată,
peste visuri dragi şi peste viaţă.
(2010)

Culegeţi şi alte cochilii pe ţărm la Eddie.

4 comentarii:

  1. Uneori ne riscăm şi scriem cuvinte pe care le simţim şi ne mirăm că ceilalţi nu simt la fel, sau că altora le genereaza altfel de stari. Uneori ne place ce iese, alteori nu. Oricum ar fi, in cochilia singuratatii am stat suficient de mult sa stiu ca prefer sa dau de opinii diverse, de cuvinte insingurate, decat sa mai devin eu astfel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uneori, după nişte ani ne înstrăinăm şi noi de cuvintele vechi şi reacţionăm ca şi cum am fi unul dintre "ceilalţi". Dar, vezi, chiar dacă se întâmplă ca dintre cuvinte unele să ne rămână însingurate, după ani ne privim în ele... un chip uitat sau nu. :)

      Ștergere
  2. Cochilia încă mai păstrează
    Mărgărit ascuns de întâmplări
    Din sidefu-i moale ne răsfaţă
    Zâmbetul născut în primăveri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oglindă sidefie cu memorie... o pictură
      ce-şi schimbă şi culoare, şi formă, şi măsură
      la fiecare zâmbet, la orice încruntare...
      Ne prindem în cochilii cu dor de neuitare. :)

      Ștergere