În felul meu - My Way

Acum, mai e puţin,

Cortina cade ultima dată

Şi, clar, vreau să susţin

Că întâmplarea mi-e-adevărată.

Mi-a fost timpul preaplin,

Am străbătut alt drum mereu

Şi-am mers, mai mult de-atât, în felul meu.

Regrete, am câteva,

Dar iarăşi spun, sunt prea puţine,

Făcând tot ce-a trebuit, fără ocol şi cât mai bine,

Croind tipar de drum, pas după pas, pe-acest traseu

Şi-am mers, mai mult de-atât, în felul meu.

S-a întâmplat să muşc mai mult

Şi-am mestecat ceva mai greu,

Dar îndoieli, dac-am avut,

Am judecat şi n-am crezut,

Nu m-am ascuns, le-am înfruntat în felul meu.

Iubind, am râs şi-am plâns,

După căderi, izbânzi depline...

Acum, lacrimi s-au stins şi toate mi-s dragi într-adins,

Că ştiu că-mi aparţin şi pot să spun fără ruşine:

“O, nu, o, nu, nu-s eu, în felul meu!”

Şi ce-i un om, ce-am devenit?

Dacă nu eu, m-am risipit!

Spunând ce sunt cu-adevărat,

Nu gând de om îngenunchiat,

Am încasat ce mi s-a dat

În felul meu.