duminică, 11 august 2013

Cine eşti tu?


Mi-a fost greu să aleg. În cei câţiva ani buni de când citesc pe monitor am întâlnit atâţia oameni minunaţi. Aproape că mi-a venit să dau bir cu fugiţii. M-am gândit la ei, la toţi cei care mi-au devenit dragi până am ajuns la înapoi începuturi, la timpul în care am descoperit lumea aceasta virtuală în care talentul nu e virtual, la timpul în care nici prin gând nu-mi trecuse că aş putea să scriu pe un blog şi citeam minunându-mă poveşti inventate de tineri de-o seamă cu copiii mei.

Când am cunoscut-o îşi spunea Krisz. Sensibilă, delicată, îi ghiceai dedesubt încăpăţânarea şi determinarea. Asprimea z-ului din finalul pseudonimului ei era sigur un indiciu. Era în ultimul an de liceu şi scria tulburător cu o siguranţă a cuvântului demnă de scriitoarea care va deveni, cred eu. Şi cu un extraordinar talent de a ciopli sentimentele personajelor ei, de a le aşeza în lumină în unghiul perfect sub ninsoarea de magnolii din fundal. Am citit Hazard Games capitol după capitol, mirare după mirare, admirând, aşteptând continuarea poveştii de dragoste dintre eroii altui roman. Doar numele lor erau aceleaşi. Personajele deveniseră ceea ce Krisz plămădise în mintea şi inima ei.

Mai târziu, studentă fiind, împreună cu Alexia, şi-a dedicat timpul drămuit altui blog, promovând cărţi printre cei de vârsta ei, organizând concursuri, atrăgând edituri ca sponsori, dăruind cărţi. A realizat interviuri cu scriitori de peste hotare şi a iniţiat campanii care au dus la traducera şi publicarea în România a unor romane. 

În acelaşi timp Walking on Letters e locul de întâlnire al tinerilor scriitori de fanfiction cu cititorii lor. Dintre cei care îşi ascut creioanele şi minţile în acest fel se vor alege cu siguranţă câteva condeie despre care se va vorbi.

Ca s-o înţelegem mai bine, ca şi cum faptele ei într-ale cuvântului n-ar spune de-ajuns, am să închei cu un citat pe care şi l-a ales ca motto pe blogurile pe care scrie: 
"Cred că nicio carte nu rezistă dacă nu zideşti în ea o parte din sufletul tău." (Cella Serghi)

P.S. Eu sunt tare curioasă să aflu despre cine au ales să ne povestească prietenii din clubul psi.

4 comentarii:

  1. O lume străină mie! Uite de ce ideea lui psi e mai mult decât binevenită. Frumos...tare frumos...articolul tău...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E poarta prin care am intrat eu în această lume a cuvintelor. Pe vremea aceea habar nu aveam că există bloggeri adulţi.
      Mulţumesc, Adriana!

      Ștergere
  2. În umbra cuvintelor sta un om.
    Era tăcut, stătea la umbră, sub pom.
    În pom, câteva frunze umbreau
    un cuib de păsări, ce ouă cloceau...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un cuib de păsări, un cuib de cuvinte
      din ouă ies pui, din vorbe poveşti
      apoi se dospesc în anii fireşti.
      Se întâmplă ca vreme-nainte
      omul să-şi crească o umbră întinsă:
      în ea-i şi-a copacului, şi-a lumii cuprinsă.

      Ștergere