Când am cunoscut-o îşi spunea Krisz. Sensibilă, delicată, îi ghiceai dedesubt încăpăţânarea şi determinarea. Asprimea z-ului din finalul pseudonimului ei era sigur un indiciu. Era în ultimul an de liceu şi scria tulburător cu o siguranţă a cuvântului demnă de scriitoarea care va deveni, cred eu. Şi cu un extraordinar talent de a ciopli sentimentele personajelor ei, de a le aşeza în lumină în unghiul perfect sub ninsoarea de magnolii din fundal. Am citit Hazard Games capitol după capitol, mirare după mirare, admirând, aşteptând continuarea poveştii de dragoste dintre eroii altui roman. Doar numele lor erau aceleaşi. Personajele deveniseră ceea ce Krisz plămădise în mintea şi inima ei.
Mai târziu, studentă fiind, împreună cu Alexia, şi-a dedicat timpul drămuit altui blog, promovând cărţi printre cei de vârsta ei, organizând concursuri, atrăgând edituri ca sponsori, dăruind cărţi. A realizat interviuri cu scriitori de peste hotare şi a iniţiat campanii care au dus la traducera şi publicarea în România a unor romane.
În acelaşi timp Walking on Letters e locul de întâlnire al tinerilor scriitori de fanfiction cu cititorii lor. Dintre cei care îşi ascut creioanele şi minţile în acest fel se vor alege cu siguranţă câteva condeie despre care se va vorbi.
Ca s-o înţelegem mai bine, ca şi cum faptele ei într-ale cuvântului n-ar spune de-ajuns, am să închei cu un citat pe care şi l-a ales ca motto pe blogurile pe care scrie:
"Cred că nicio carte nu rezistă dacă nu zideşti în ea o parte din sufletul tău." (Cella Serghi)
P.S. Eu sunt tare curioasă să aflu despre cine au ales să ne povestească prietenii din clubul psi.
O lume străină mie! Uite de ce ideea lui psi e mai mult decât binevenită. Frumos...tare frumos...articolul tău...
RăspundețiȘtergereE poarta prin care am intrat eu în această lume a cuvintelor. Pe vremea aceea habar nu aveam că există bloggeri adulţi.
ȘtergereMulţumesc, Adriana!
În umbra cuvintelor sta un om.
RăspundețiȘtergereEra tăcut, stătea la umbră, sub pom.
În pom, câteva frunze umbreau
un cuib de păsări, ce ouă cloceau...
Un cuib de păsări, un cuib de cuvinte
Ștergeredin ouă ies pui, din vorbe poveşti
apoi se dospesc în anii fireşti.
Se întâmplă ca vreme-nainte
omul să-şi crească o umbră întinsă:
în ea-i şi-a copacului, şi-a lumii cuprinsă.