În mintea omului

Era o vreme în care încercam să înţeleg ce gândesc cei din jurul meu, să mă pun în situaţia lor, să le pot prevedea acţiunile, ca să îi pot menaja pe ei şi ca să mă protejez pe mine. Cred că e un mod feminin de a reacţiona, un reflex format în secole de adaptare la o lume în care puterea de decizie nu le-a aparţinut doamnelor, dar în care au reuşit uneori să-şi facă simţit punctul de vedere datorită spiritului de observaţie.

Mai târziu am ajuns la concluzia că e mai simplu şi mai eficient să îi fac pe cei din jurul meu să-mi înţeleagă, măcar în parte, modul de a gândi, de a simţi.

Nu cred că îmi doresc să ştiu ce gândesc oamenii cu adevărat. Fiecare om are dreptul la intimitate, pe de o parte, iar, pe de altă parte, mă tem că aş putea descoperi în mintea altora nenumărate gânduri care mi-ar provoca neplăcere.

Există gesturi şi expresii care ne permit să interpretăm ce se petrece în mintea semenilor noştri, de multe ori bazându-ne şi pe experienţa personală sau pe reacţiile anterioare ale celui observat. Suntem asemănători, mult mai asemănători decât vrem să credem. Telepatia e o însuşire despre care mi-ar plăcea să aud că stă ascunsă prin zonele creierului omenesc despre care încă nu am aflat cum se accesează şi că urmaşii noştri o vor folosi aşa cum folosim noi telefonul sau internetul. Ar fi frumoasă o lume în care gândurile ar curge libere şi ar şti cui să se dezvăluie şi cui nu, după dorinţa emiţătorului.

În funcţie de ceea ce fac oamenii când sunt singuri în mintea lor, aş încerca să fac o clasificare simplistă care mi se pare strâns legată de gradul de instrucţie şi/sau de coeficientul de inteligenţă. Sunt oameni care singuri în mintea lor mor de plictiseală, sunt cei care se gândesc la masa următoare şi la programul zilei de mâine, alţii fac planuri de viitor, pragmatice şi bine ancorate în realitate, apoi sunt cei care visează la “cai verzi pe pereţi” şi mai sunt unii care văd idei. Cei din primele categorii se luptă cu viaţa, ultimii se luptă cu sinea lor şi, din păcate, câteodată se luptă şi cu viaţa…

Articol scris pentru Blog Power cu o temă propusă de liderul de opinie a ediţiei anterioare, Tibi:

Monologul interior: oricât de mult am analiza oamenii, nu vom ști niciodată cu adevarat ce gândesc ei.

Ce fac oamenii când sunt singuri în mintea lor?

Putem citi gândurile oamenilor sau doar ne permit ei să le intuim?

Oamenii se luptă cu viața sau doar cu sinea lor?

Au răspuns la acceaşi temă: Dialog cu gândul, Eşti sigur de ceea ce vezi?, Vocea Conştiinţei, Unui străin, Nu mă înţeleg nici eu, Eu cu mine, tu cu tine..., Post-it pentru oglindă, În goana lumii mele