luni, 30 aprilie 2012

Două virguliţe la fiecare capăt de copy-paste


Acum câteva zile am găsit un comentariu anonim la una din poeziile mele, un comentariu care era un link spre un profil de facebook. Îi mulţumesc binevoitorului care mi-a adus în atenţie acea pagină, pentru că am descoperit că m-am ales cu un cititor pasionat care a răsfoit în arhiva blogului cu poezele pe îndelete şi a ales vreo 10-20 de poezii pe care a dorit să le împărtăşească prietenilor de FB. Totuşi, o umbră de tristeţe s-a abătut asupra fericitului eveniment atunci când am constatat că poeziile mele erau deposedate de titlu şi nu aveau nicio menţiune despre autor, în speţă persoana mea, care se uita cu stupoare la minunăţie de wall...

Trecând de la faza de înmărmurire la cea de indignare, am făcut rabat de la ce m-au învăţat părinţii şi i-am cerut domnului cu pricina prietenia, numai cea de FB totuşi, ca să-i pot lăsa un comentariu condimentat. Cu promptitudine şi gentileţe cererea mi-a fost acceptată şi am profitat cu perfidie de inocenţa noului meu prieten pentru a-l informa de bucuria pe care mi-a procurat-o prin admiaţia dumnealui faţă de poezelele postate şi mi-am exprimat mâhnirea de a constata că din atâta admiraţie a simţit nevoia de a şi le însuşi. Apoi, mai mult pentru informarea eventualilor curioşi, cu evidentă lipsă de modestie, am precizat adresa blogului personal.

În mai puţin de cinci minute am devenit din prieten neprieten, iar comentariul meu s-a ales cu un click pe x şi a dispărut în neant. După vreo două zile am dat de un mesaj în care fostul amic mă lămurea cu privire la acţiunile sale nevinovate:

"nu mi le-am insusit
pur si simplu le-am postat
nu obisnuiesc sa specific de catre cine sunt scrise
daca imi plac ,le postez
netul e plin de poezii
imi pare rau ca a trebuit sa te sterg
dar asta e
nu suport oamenii care incep cu comentarii ca ale tale
cine citeste pozeiile postate aici ,e destul de destept sa caute pe net
si sa iti gaseasca blogul"

Considerând argumentaţia insuficientă şi cu drăgălăşenie izvorâtă din starea de spirit în care eram, fără să gândesc de două ori, i-am răspuns:

"nici eu nu suport oamenii care copie fara ghilimele
nu e nici o problema ca m-ai sters
singurul motiv pentru care am dat add a fost ca sa iti pot lasa comentariul
mi s-ar parea o dovada de bun simt sa stergi de pe pagina ta si poeziile copiate , in cazul in care nu specifici sursa
netul e plin si de oameni care procedeaza corect fata de ceilalti"

Am primit apoi noi lămuriri:

"ti-am zis ca daca ,cineva vrea sa iti gaseasca blogul
il va gasi
fara sa pun eu ghilimele
sunt frumoase poeziile
imi plac foarte mult
de fapt imi place poezia in general
nu numai ale tale
si cum nu am facut asa ceva niciodata
pentru nici o poezie postata pe pagina mea
nu am de gand sa incep sa o fac de acum
oricum nu sunt genul care se lauda cu poeziile altora
daca sunt intrebat nu zic cine le-a scris"

Recunosc sincer că am rămas fără replică. Nu m-am gândit vreodată că dacă nu ai făcut niciodată un lucru e un motiv suficient să nu începi să îl faci la un moment dat. Ar trebui să folosim scutece toată viaţa şi singurele sunete pe care le scoatem să fie scâncetele de bebeluş?

L-aş mai întreba pe acest domn şi pe alţii asemenea lui, iubitori de poezie sau proză care îşi manifestă pasiunea cu atâta lipsă de elementar bun simţ şi de respect faţă de noi, cei care umplem internetul de cuvinte, dacă are habar câtă emoţie investim în ele, dacă ştie că unele sunt scrise printre lacrimi, că nu e numai ştiinţa de a face rime, ci e sufletul nostru care se aşterne în faţa cititorului, se descoperă şi se reinventează, moare şi renaşte în cuvânt. Nu cred, pentru că dacă ar avea o minimă înţelegere, ar şti că merităm măcar semnele acelea mici pe care eu i le-am acordat, cele două virguliţe la fiecare capăt de copy-paste.

Fluturi

Pasiune


Inocenţă


Sinceritate


Eleganţă


Speranţă


Gingăşie


Întâlnire


Pentru Monday Seven

duminică, 29 aprilie 2012

În secret - In My Secret Life

Te-am văzut dimineaţă,
Abia am apucat să te zăresc,
Nu te-aş uita în astă viaţă,
N-ar fi firesc.
Şi mi-e dor de tine de mor,
Nu mi-e nimeri alături, îmi repet,
Dar mângâierile tale încă dor
În secret.

Zâmbesc la mânie,
Înşel, spun minciuni,
Fac tot ce trebuie,
Nu cred în minuni.
Când greşesc ştiu
Şi recunosc ce e drept,
Pe viaţă aş pune pariu
În secret.

Rezistă, fii tare, frate,
Şi tu soră dragă,
În sfârşit ştiu unde mă îndrept,
Dimineaţa voi străbate
Şi noaptea întreagă,
Voi trece hotarele toate
În secret.

Citeşti ziarul la masă,
Pe ochi ţi se lasă un nor,
De oameni nu le mai pasă
Dacă trăiesc, dacă mor.
Joci alba-neagra tot timpul,
Cel ce face jocul crede că-i deştept,
Doamne, bine că nu-i aşa simplu
Şi-n secret.

Îmi muşc buzele
Şi cred ce mi se spune,
Dintre zvonuri ultimele,
Şi bătrână înţelepciune.
Sunt singur pe lume
Cu inima într-un îngheţ.
Mi-e prea frig, prea mulţime
În secret.

Îmi doresc de ceva timp să traduc în limba română versuri de cântec ce mi-au ajuns la suflet. Mi s-a părut un demers fără rost, mai ales că limba engleză e la îndemâna multora. Dar Ora MWB mi-a dat motiv şi, în măsura în care timpul va fi îngăduitor cu mine, în fiecare săptămână, duminică seara voi trece emoţia unui cântec în cuvinte româneşti.

luni, 23 aprilie 2012

Magnolii

Serenadă


Iubire


Mireasă


Nuntă


Acasă


Fericire


Bătrâneţe

Pentru Monday Seven

duminică, 22 aprilie 2012

Dry county (there... dry country - here)



Dincolo de graniţă
Ştiu să transforme apa în vin;
Unii spun că din viţă
Se scurge sânge care nu-i divin,
Alţii, în vremurile acestea grele, disperate
Cred că-i un salvator venit de departe;
Pe mine mă ajută uneori să uit
Că numai să murim pare că ne-am născut..

Am venit aici ca mulţi alţii
Să caut o viaţă mai bună,
Să găsesc o cărare uşoară care să taie munţii,
Să fiu viu ca un fulger, ca o furtună.
Ştiu că nu vine de-a gata nimic,
Că pentru orice trebuie răbdare;
Mi-am aşternut patul să am unde să pic,
Dar să zac în el, nu ştiu un păcat să fie mai mare.

Pe străzi pavate cu aur
Toţi oamenii sunt bogaţi,
Se spune că-i mai mult petrol în pământul dur
Decât puteţi să vă imaginaţi…
Am venit cu câteva haine într-un geamantan uşor
Şi-o fotografie: un bărbat, o femeie şi copilul lor…

N-a mai rămas nimic acum în pământ,
E numai praf blestemat, nimic sfânt,
Petrolul a secat,
Banii s-au terminat,
Nici speranţă nu mai este deloc
Când nu-i de lucru şi nu-i nici noroc.

În ţinutul secat
Ne scufundăm în nisipul uscat,
Ne rugăm să ne fie iertat
Păcatul care ne-a condamnat;
În ţinutul uscat
Speranţa ne moare,
Lacrimile-au secat,
Nimeni nu are scăpare.

Se spun rugăciuni
Şi binecuvântări
Şi sperăm în minuni
Că s-or deschide cărări,
C-ar fi fost un înţeles ascuns
În cupa de vin băută de Isus,
Dar îmi vine greu să mai cred în ele
Când toate nopţile-s fără stele.

Am blestemat cerul să se deschidă,
Am implorat norii să plouă,
Să-mi inunde inima aridă,
Să-mi stingă incendii cu valuri de rouă,
Căci nu pot decât să privesc
Cum sufletul mi se mistuie în foc,
Cum visele se năruiesc
Şi mi-i scrum viitorul şi-orice fir de noroc.

Sunt oameni care îşi petrec toată viaţa
Aşteptând şi rugându-se să li se împlinească speranţa,
Dar câteodată nu-i decât o mare păcăleală
Care te lasă cu mâna goală;
Aş vrea să fie de glonte sau de cuţit
Dacă aş putea să-mi aleg o moarte
Pentru că altfel e prea multă durere de înghiţit
Noapte după noapte după noapte după noapte...


Îmi doresc de ceva timp să traduc în limba română versuri de cântec ce mi-au ajuns la suflet. Mi s-a părut un demers fără rost, mai ales că limba engleză e la îndemâna multora. Dar Ora MWB mi-a dat motiv şi, în măsura în care timpul va fi îngăduitor cu mine, în fiecare săptămână, duminică seara voi trece emoţia unui cântec în cuvinte româneşti.

marți, 3 aprilie 2012

Întâlnire

Dana a ajuns la Iaşi, într-un turneu prin ţară prin locurile din care MWB şi-a adunat autorii. Aşa le-am cunoscut pe Livia şi pe Su, într-o seară de duminică, la o cafea vorbită cu zâmbetul pe buze. 



Am însemnat un tricou cu dovezi ale întâlnirilor noastre, un tricou despre care am aflat că va fi pus în ramă şi sper că va fi păstrat ca primă piesă în ceea ce va deveni cândva muzeul MWB.


Vă amintiţi de surpriza pe care am avut-o nu demult? Dana s-a ocupat de redactarea şi de expediţia celui mai frumos şi drag cadou pe care l-am primit vreodată:


Iată cum arată acum prima pagină a cărţii:


Îmi doresc să se înmulţească urmele de peniţă sau, poate, de suflet, să trecem şi pe paginile următoare, îmi doresc să mă întâlnesc cu cât mai mulţi din cei care semnează sub sigla MWB.

Dana a povestit despre turneul ei şi a publicat fotografii cu cei pe care i-a vizitat în Plimbarea MWB. Îi mulţumesc pentru momentele frumoase pe care le-am trăit în seara de sfărşit de martie, pentru că ne-a prilejuit întâlnirea şi pentru căldura şi pasiunea pe care le pune în sprijinul acestui grup de oameni buni, talentaţi şi frumoşi numit Most Wanted Blog.

luni, 2 aprilie 2012

Interviu în WonderNet

WonderNet este locul în care Alice Diana Boboc a adunat locuri, oameni, întâmplări, idei pe care oricine le-ar include în categoria minunilor naturii ori ale naturii umane. Alice are talentul şi determinarea de a le descoperi şi ni le împărtăşeşte cu generozitate.


În WonderNet se desfăşoară o campanie Most Wanted Blog denumită "Dincolo de bloguri vorbeşte viaţa" în cadrul căreia au apărut o serie de interviuri cu oameni care au făcut din blogging pasiune şi artă. De aceea am fost mai mult decât onorată de invitaţia de a răspunde la câteva întrebări într-un dialog online pe care îl redau în cele ce urmează:




Bună ziua, Carmen! Bine ai venit în WonderNet şi îţi mulţumesc pentru că ai acceptat să îmi răspunzi la interviu!

Bine te-am găsit, pe tine şi pe cititorii noştri! Mulţumesc pentru prezentarea plină de căldură. Invitaţia ta mă onorează şi mă bucură în egală măsură.

Cu mare drag! Să începem deci...Care a fost ideea de la care a luat naştere Blogul cu Poezele? Dar blogul Din aburi de cafea?

Blogul cu poezele a început cu o cafea. Aveam un caiet cu poezii, nu mai scrisesem de câţiva ani. Am cunoscut pe un chat câţiva tineri şi adolescenţi. Din vorbă în vorbă s-a întâmplat să le dedic o poezie despre cafea, le-am arătat-o şi le-a plăcut. Am vrut să le arăt mai mult. Câţiva dintre ei aveau deja bloguri şi scriau cu mult talent. Ideea a venit firesc.
Din aburi de cafea a apărut din dorinţa mea de a scrie în proză pe diferite teme. N-am vrut să amestec cele două genuri, iar platforma blogger nu mi-a oferit o altă variantă.

Cum ai putea descrie blogurile în câteva cuvinte?

Numele blogului cu poezele e descrierea succintă. E o adunătură de texte în versuri scrise sau traduse în română de mine în ceva mai mult de jumătate din viaţa mea. Şi probabil că o reflectă destul de fidel.
Din aburi de cafea... au ieşit diferite idei...

Pe ce siteuri îţi promovezi blogurile?

M-am înscris pe mai multe siteuri de promovare, dar nu sunt forte activă. Ajută puţin şi Facebook şi mai mult bloggingul interactiv. Acesta din urmă e şi sursă de idei.

Bloggingul ţi-a adus prieteni?

Mulţi şi de calitate, oameni pe care îi admir pentru inteligenţă, talent, creativitate, pasiune.


Ce bloguri accepţi în blogroll?

N-am făcut niciodată link exchange. Înscriu în blogroll bloguri care mă ating şi pe care le-aş recomanda cu drag. Cele mai multe sunt tot bloguri cu poezie sau bloguri de autor.

Ştiu că toate postările sunt importante, dar totuşi... pe care o consideri ”cea mai cea” de pe fiecare blog in parte?

Nu pot să aleg. Am pus la unele poezii o etichetă: preferatele mele. Sunt vreo 60. Pe aburii de cafea e cam la fel... Să spunem că cele patru fragmente de poveste îmi sunt dragi pentru că am încercat altceva decât scriu de obicei.

Despre ce poveste este vorba?

E o introspecţie în două suflete care se recunosc deşi nu se întâlniseră niciodată înainte.

Pare un subiect foarte interesant şi-l voi urmari. Dar ce părere are familia despre această pasiune? Îţi mai rămâne timp şi pentru a-l petrece împreună cu cei dragi?

Îmi rămâne timp şi pentru blogging după timpul petrecut cu cei dragi.
Scriu versuri aproape oricând, indiferent dacă am alte activităţi domestice. Am scris în timp ce spălam parchetul, în timp ce găteam sau călcam rufe. Pe blog postez când pot să mă rup de activităţile mai prozaice ale unei zile obişnuite.

Ce planuri de viitor ai în blogging?

Nu cred că planurile mele de viitor în blogging includ schimbări. Orice poezie pe care o voi scrie va fi şi pe blog. În planurile mele de viitor este inclusă o carte cu poezele. Nu ştiu când, dar va fi.

Mult succes cu acest proiect! Și inspiraţie în condei! O ultimă întrebare..... Ce sfaturi oferi celor nou-veniţi în marea familie a bloggerilor?

Din reţeta unui blog pe care l-aş urmări cu plăcere şi interes n-ar trebui să lipsească pasiunea şi calitatea. Sunt cele două ingrediente fără de care nu se poate face mai nimic. La fel originalitatea şi onestitatea pentru că bloggingul presupune creativitate, dorinţa de a exprima gânduri sau emoţii, de a reflecta preocupări, de a promova activităţi personale. Şi răbdarea pentru că vizibilitatea unui blog creşte încet.

Carmen, acestea au fost întrebările mele şi vreau să îţi mulţumesc pentru amabilitatea cu care ai răspuns la ele. Iar acum, la finalul interviului, îţi doresc succes în continuare şi cât mai multe şi mai inspirate muze! O seară minunată și te aştept cu drag să revii în WonderNet!

Eu mulţumesc pentru invitaţia de a intra în casa ta virtuală şi pentru faptul că mi-ai dat posibilitatea să-mi împărtăşesc gândurile! Mulţumesc şi pentru caldele urări şi îţi doresc de asemenea succes şi numai bine! O seară senină cu gânduri luminate!

Arbori

Răsărit


Amiază


Asfinţit


Lumină


Umbră


Tinereţe


Înţelepciune

Pentru Monday Seven

duminică, 1 aprilie 2012

Visător - Dreamer

E visătorul
Luptând cu viaţa
Şi-ar vrea s-o înţeleagă,
E visătorul
Purtând speranţa,
Singur, o viaţă-ntreagă...



Pe malul râului, întins pe spate
Priveşte cerul, târziu în noapte,
Numărără stele nenumărate
Legate-n semne predestinate.

Pe malul râului, uitat şi singur,
Pe malul timpului ce curge sigur
Şi-aduce-aminte, adună gânduri,
Din cer curg stele, din ochi curg râuri...

Îl cred nebun şi fără minte
Fiindcă leagă altfel cuvinte,
Dar vrea să fie, mereu încearcă,
Om cât conduce a vieţii barcă.

Ani lungi de zile a suferit
Dureri prea greu de închipuit
Şi-ar vrea să ştie de-au avut rost
Sau în zadar vremea i-a fost...


Îmi doresc de ceva timp să traduc în limba română versuri de cântec ce mi-au ajuns la suflet. Mi s-a părut un demers fără rost, mai ales că limba engleză e la îndemâna multora. Dar Ora MWB mi-a dat motiv şi, în măsura în care timpul va fi îngăduitor cu mine, în fiecare săptămână, duminică seara voi trece emoţia unui cântec în cuvinte româneşti.