duminică, 23 martie 2014

De ce scriu?


De ce scriu? Habar nu am... Aş putea spune că e felul în care eul meu interior primeşte o formă concretă. Aş putea spune că e felul în care emoţiile sau evenimentele care mă marchează îşi găsesc liniştea... Şi uneori chiar aşa se întâmplă. Dar nu scriu având ca scop împăcarea cu mine, cu lumea. Aceasta e doar o consecinţă, şi numai câteodată.

Nu scriu pentru împlinirea şi zâmbetul care-mi răsar în suflet atunci când sunt mulţumită de o poezie. Nu scriu nici pentru bucuria pe care mi-o aduce aprecierea cititorilor, a celor pe care îi ştiu şi-mi sunt aproape de inimă, a celor neştiuţi pe care îi simt alături în călătoria aceasta prin virtual.

Mama mi-a povestit odată că a a auzit-o pe Ileana Vulpescu spunând că scriitorii au o mare nemulţumire în suflet şi o mare nevoie de comunicare. Am răsucit vorbele acestea pe toate părţile şi nu m-am regăsit. Nemulţumirea am încercat-o cândva, dar am lăsat-o în urmă. Şi încă scriu. Nevoia de comunicare mi-o satisfac povestindu-mă cu prietenii. Poezelele nu sunt istorisiri despre mine. Nu întotdeauna. Să trec pragul dintre foaia de hârtie şi fereastra deschisă a internetului n-a fost uşor, dar mă bucur în fiecare clipă de pasul acesta.


Am spus cândva că scriitorii iubesc de două ori, o dată cu inima, la fel ca toată lumea, şi încă o dată cu cuvântul. Şi cred că şi tristeţile le sunt la fel cu iubirile. Poate că îmi place să simt de două ori viaţa. Poate că vreau s-o trăiesc de două ori. Poate... Dar nu sunt sigură.

Scriu pentru că mi se întâmplă, la fel de simplu cum mi se întâmplă să respir... Nu ştiu de ce scriu, dar sper să mi se întâmple cuvântul mereu.

S-au confesat pe aceeaşi temă psilunaticii înscrişi în tabelul găzduit de psi.

21 de comentarii:

  1. Sa simti cu cuvantul. Cred ca ai dreptate.Sa simti tu este una, sa treci simtirea cuvantului, este poezie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu numai poezie. Dacă ai şti de câte ori citindu-vă am lacrimi în ochi sau surâs cald pe chip! :)

      Ștergere
  2. Scriitorii sunt poate nemultumiti daca scriu gandind la cititor! Ei si comunicare sentimentelor lor... se pierd!
    Tu, draga mea, ai avut ghinionul sa fii buna la matematica, fizica si chimie. Asa ai devenit doctorita in loc sa fii poeta profesionista! :)
    Dar doctorii sunt si artisti asa ca versul iti vine de minune! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e un ghinion, dragă Cita! E un mare noroc acesta că am putut învăţa, că am putut să-mi aleg o profesie având convingerea că aş fi reuşit şi în altele, la fel cum tot un mare noroc e că pot scrie. Şi să ştii că nu sunt lipsită de modestie, pentru că singurul meu merit e că nu mă opresc la "las' că merge şi aşa" atunci când un anumit lucru mi se pare important. Şi, poate că pare ciudat, dar nu m-am considerat niciodată poetă... :)

      Ștergere
  3. Şi eu sper c-o să ţi se-ntâmple mereu să scrii!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi pentru că văd că la tine nu pot comenta îţi spun aici: Tare mă bucur şi de lăcomia ta şi sper să rămâi dependentă totdeauna! :)

      Ștergere
  4. Si eu sper sa ti se intample cuvantul mereu.Superb.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tu eşti doctorul nostru de suflete. Scrii minuni ce le împarţi apoi lumii care, mirată, se bucură de o altă formă a cuvântului. Eu îţi simt versurile trecând prin suflet şi pot spune cu mâna pe inimă că eşti printre acei care, odată descoperiţi, te simţi singur în lipsa lor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu ce să mai spun? Decât un mulţumesc mare şi plin pentru că alături de voi nici eu nu mă mai simt singură printre cuvinte!

      Ștergere
  6. Citind pisilunelile de astâzi am descoperit multe vorbe de-nrămat. De la tine am memorat "scriitorii iubesc de două ori, o dată cu inima, la fel ca toată lumea, şi încă o dată cu cuvântul"! Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E un comentariu sau un răspuns la un comentariu pe aici prin club... Aşa că şi eu am de mulţumit cui mi l-a stârnit.

      Ștergere
  7. nevoia de transmitere, de dăruire a emoţiei doarme în fiecare vers al tău şi fiecare vers al tău vorbeşte... despre tine! ;)
    ştim amândouă că este aşa, că florile gândului renasc numai după ce le dăruieşti...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. florile gândului rodesc. sămânţa cade în alte gânduri. acolo florile capătă alte forme, alte culori... aşa ne îmbogăţim unii pe alţii! :)

      Ștergere
  8. Noi astia care scriem, mereu vom avea un motiv, iar ala este reprezentat de dorinta. Dorinta de a glas in scris a ceea ce traim/simtim.
    O noapte blanda!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau poate doar bucuria pe care o găsim în cuvânt! O noapte liniştită şi ţie! :)

      Ștergere
  9. Felicitari pentru poezii, le-am citit pe celalalt blog :)

    RăspundețiȘtergere