duminică, 22 aprilie 2012

Dry county (there... dry country - here)



Dincolo de graniţă
Ştiu să transforme apa în vin;
Unii spun că din viţă
Se scurge sânge care nu-i divin,
Alţii, în vremurile acestea grele, disperate
Cred că-i un salvator venit de departe;
Pe mine mă ajută uneori să uit
Că numai să murim pare că ne-am născut..

Am venit aici ca mulţi alţii
Să caut o viaţă mai bună,
Să găsesc o cărare uşoară care să taie munţii,
Să fiu viu ca un fulger, ca o furtună.
Ştiu că nu vine de-a gata nimic,
Că pentru orice trebuie răbdare;
Mi-am aşternut patul să am unde să pic,
Dar să zac în el, nu ştiu un păcat să fie mai mare.

Pe străzi pavate cu aur
Toţi oamenii sunt bogaţi,
Se spune că-i mai mult petrol în pământul dur
Decât puteţi să vă imaginaţi…
Am venit cu câteva haine într-un geamantan uşor
Şi-o fotografie: un bărbat, o femeie şi copilul lor…

N-a mai rămas nimic acum în pământ,
E numai praf blestemat, nimic sfânt,
Petrolul a secat,
Banii s-au terminat,
Nici speranţă nu mai este deloc
Când nu-i de lucru şi nu-i nici noroc.

În ţinutul secat
Ne scufundăm în nisipul uscat,
Ne rugăm să ne fie iertat
Păcatul care ne-a condamnat;
În ţinutul uscat
Speranţa ne moare,
Lacrimile-au secat,
Nimeni nu are scăpare.

Se spun rugăciuni
Şi binecuvântări
Şi sperăm în minuni
Că s-or deschide cărări,
C-ar fi fost un înţeles ascuns
În cupa de vin băută de Isus,
Dar îmi vine greu să mai cred în ele
Când toate nopţile-s fără stele.

Am blestemat cerul să se deschidă,
Am implorat norii să plouă,
Să-mi inunde inima aridă,
Să-mi stingă incendii cu valuri de rouă,
Căci nu pot decât să privesc
Cum sufletul mi se mistuie în foc,
Cum visele se năruiesc
Şi mi-i scrum viitorul şi-orice fir de noroc.

Sunt oameni care îşi petrec toată viaţa
Aşteptând şi rugându-se să li se împlinească speranţa,
Dar câteodată nu-i decât o mare păcăleală
Care te lasă cu mâna goală;
Aş vrea să fie de glonte sau de cuţit
Dacă aş putea să-mi aleg o moarte
Pentru că altfel e prea multă durere de înghiţit
Noapte după noapte după noapte după noapte...


Îmi doresc de ceva timp să traduc în limba română versuri de cântec ce mi-au ajuns la suflet. Mi s-a părut un demers fără rost, mai ales că limba engleză e la îndemâna multora. Dar Ora MWB mi-a dat motiv şi, în măsura în care timpul va fi îngăduitor cu mine, în fiecare săptămână, duminică seara voi trece emoţia unui cântec în cuvinte româneşti.

6 comentarii:

  1. Mă bucur:) Cu plăcere şi mulţumesc şi eu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne-am vorbit de data asta... amandoua am scris despre petrol, bani si iluzii. :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Daa, şi unde mai pui că aseară, înainte de a citi articolul tău, mă gândeam că ar trebui să scriu o poezie despre lăcomie şi avariţie, despre cum se pierde omenia din cauza lor. >:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. Cu siguranta un poem profund si "intepator".
    Numai bine va doresc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc, Nymph, dar meritul pentru poem nu-i al meu. Eu am fost numai versificator în limba română şi am tradus cât am putut eu de aproape ca înţeles versurile cântecului. >:D<

    RăspundețiȘtergere