joi, 18 octombrie 2012

În felul meu - My Way


Acum, mai e puţin,
Cortina cade ultima dată
Şi, clar, vreau să susţin
Că întâmplarea mi-e-adevărată.
Mi-a fost timpul preaplin,
Am străbătut alt drum mereu
Şi-am mers, mai mult de-atât, în felul meu.

Regrete, am câteva,
Dar iarăşi spun, sunt prea puţine,
Făcând tot ce-a trebuit, fără ocol şi cât mai bine,
Croind tipar de drum, pas după pas, pe-acest traseu
Şi-am mers, mai mult de-atât, în felul meu.

S-a întâmplat să muşc mai mult
Şi-am mestecat ceva mai greu,
Dar îndoieli, dac-am avut,
Am judecat şi n-am crezut,
Nu m-am ascuns, le-am înfruntat în felul meu.

Iubind, am râs şi-am plâns,
După căderi, izbânzi depline...
Acum, lacrimi s-au stins şi toate mi-s dragi într-adins,
Că ştiu că-mi aparţin şi pot să spun fără ruşine:
“O, nu, o, nu, nu-s eu, în felul meu!”

Şi ce-i un om, ce-am devenit?
Dacă nu eu, m-am risipit!
Spunând ce sunt cu-adevărat,
Nu gând de om îngenunchiat,
Am încasat ce mi s-a dat
În felul meu.

2 comentarii:

  1. Poezia, drăguţa stradă...unde oamenii joacă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi cântecul? Pare cărare, uneori, apoi se schimbă-n mare... blândă. Corăbiile în plutire le leagănă, le prinde-n dans ameţitor, nicicând nu le scufundă. :)

      Ștergere