E ca o şoaptă de vânt prin
ramurile mele,
aleargă cu mine în noapte printre
stele,
prin lumina lunii mă petrece
ca să mă aprindă în soare şi să
plece
cu inima mea, fără să ştie
ce a făcut şi că e pe vecie.
şi trupul aproape.
N-am curaj s-o privesc.
E prea frumoasă ca să îndrăznesc.
Nu ştiu cum de mi-am închipuit
că i-ar trebui ce am eu de dăruit.
E ca o şoaptă de vânt...
Oglinda atâta mi-arată:
un om cu suflet tânăr, visând o singură fată.
Îmi închipui, doar, că durerea
ar putea să mi-o aline.
De aş rămâne fără ea,
aş înnebuni, ştiu bine.
Îi simt răsuflarea pe pleoape
şi trupul aproape.
N-am curaj s-o privesc.
E prea frumoasă ca să îndrăznesc.
Nu ştiu cum de mi-am închipuit
că i-ar trebui ce am eu de dăruit.
E ca o şoaptă de vânt...
Îţi simt răsuflarea pe pleoape
şi trupul aproape.
N-am curaj să te privesc,
eşti prea frumoasă ca să îndrăznesc...
Nu ştiu cum de mi-am închipuit...
E ca o şoaptă de vânt...
Traducerea si adaptarea este foarte aproape de varianta in engleza.
RăspundețiȘtergereBrraavooo!
Asta încerc de fiecare dată. Mulţumesc mult, Eddie! :)
Ștergere