A fost la început un loc în care am nimerit din întâmplare, în care am găsit bunăvoinţă, înţelegere, acceptare, apoi prietenie sinceră. Un loc în care se scria cu pasiune, cu tinereţe, cu talent. Un loc al primelor încercări, al primelor confirmări, un loc în care am reuşit pentru prima oară să dezvălui secrete, emoţii, în care am înţeles că picătura mea de nebunie nu-i singură şi că o pot lăsa să plouă fără teamă, fără pudoare. Adolescenţi şi tineri mi-au arătat lumea aceasta în care ochii care nu se văd îşi ghicesc culoarea şi suflete se ating cu cuvinte niciodată vorbite, unde literele se plimbă aprinse prin cabluri şi dispozitive electronice şi în incendiul lor se stârnesc artificii de sentiment. Ella şi Drăgana, Krisz şi Andru, Geo şi Cathy mi-au deschis porţi, mi-au arătat că talentul nu are vârstă, că maturitatea în gândire şi înţelegerea sufletului omenesc nu aşteaptă nici majoratul, nici cartea de identitate. Am învăţat de la ele curajul de a-mi aşterne inima pe pagini deschise spre lume. Andrei mi-a arătat mai întâi partea de tehnică necesară conceperii unui blog, apoi ne-am tradus unul altuia poeziile. Nu ştiu să fi trăit vreodată emoţie mai intensă decât aceea care m-a năucit atunci când mi-am văzut gândurile prinse în rime în limba engleză.
A fost după aceea Liviu şi Most Wanted Blog, un loc în care am sperat să ajung, iar atunci când dorinţa mi s-a împlinit m-am simţit acasă. Pentru că vorbele care curgeau erau mereu frumoase, calde şi încurajatoare, pentru că şi oamenii care le rosteau erau frumoşi , blânzi, binevoitori. Aici am devenit blogger, am înţeles rosturile acestui cuvânt, le-am învăţat pe rând şi le-am cuprins. M-am simţit parte dintr-un întreg păzit atent şi cu pricepere de Liviu, omul cu un vis şi cu extraordinară voinţă, omul care a văzut un drum acolo unde era o pădure şi cu încăpăţânare şi perseverenţă îl desţeleneşte. În jurul lui s-a închegat şi creşte o familie în care fiecare membru e o voce distinctă şi valoroasă.
Şi de curând m-am întâlnit cu psi şi clubul ei de iubitori de cuvânt, un loc unde se torc idei din litere prinse în mustăţi de pisici. M-am înfruptat şi eu din seva lor bogată, am desprins din nimic duzina de cuvinte, i-am dat sens şi am legat-o cu fior ca să o dau la schimb pe-o altă duzină în altă săptămână.
Ca pe strada mare, oameni vin şi pleacă, intersectări fără importanţă alternează cu întâlniri de suflet. Paşii mei se succed acum în acelaşi ritm cu al inimilor care bat lângă mine, inimi de oameni adevăraţi, frumoşi şi buni. Voi rămâne cu ei cât vremea blândă va avea îngăduinţă, voi mai cunoaşte cu siguranţă şi alţi trecători pe care îi voi preţui la fel de mult. Unii au lăsat deja semne pe sufletul meu, celorlaţi le-am păstrat un loc nou să îşi pună pecete...
Ne-a ales tema psi: Prieten, mentor, camarad în virtual. Există un blogger din virtual pe care, cunoscându-l şi în real, îl numeşti prieten? Există un blogger care îţi este mentor? Dar camarad?
La Blog Power mai participă şi următoarele articole:
abbibal
Prietenia online
