Cei care deţin adevărul absolut, cei care ştiu întotdeauna răspunsul corect şi îl rostesc cu siguranţă, ca pe o lecţie pentru cei din jur, mai puţin înzestraţi decât ei... aceştia nu vor înţelege niciodată ezitarea şi punctele de suspensie atunci când eşti gata să asculţi o altă părere, atunci când simţi nevoia să mai citeşti o carte sau un articol înainte de a-ţi forma o opinie despre un subiect.
Mă aplec în faţa celui care e înalt calificat într-un domeniu şi învăţ din experienţa lui, dar nu când personajul care dă sentinţe definitive şi irevocabile e "la prins muşte" mai mult decât mine şi are pretenţia că ştie el mai bine şi nu admite replică şi contraargument. Un om inteligent şi instruit va fi întotdeauna deschis pentru o discuţie, va accepta că ceea ce e bun sau frumos pentru unul poate fi rău şi urât pentru celălalt, va înţelege că, fiind diferiţi începând de la ADN şi continuând cu mediul social în care ne-am format, vom avea păreri şi gusturi diferite.
Să ştii să îţi susţii punctul de vedere, dar nu până în pânzele albe, e dovadă de toleranţă şi de bun simţ. Să accepţi că fiecare om are soluţiile proprii la probleme şi să nu i le bagi pe gât pe cele pe care le consideri corecte înseamnă din nou să fii tolerant şi să ai bun simţ. Iar dacă faci parte dintr-o majoritate covârşitoare (cum ar fi apartenenţa la o religie) şi eşti de obicei o persoană tolerantă şi cu bun simţ, atunci când oferi ca soluţie credinţa ta, gândeşte-te întâi dacă ştii sigur că interlocutorul tău face parte din aceeaşi majoritate. Sunt unele şanse să te înşeli dacă faci confuzie între majoritate şi totalitate.
Cat de bine le-ai mai zis... m-ai pus pe ganduri...
RăspundețiȘtergere