De ce-aş pleca? De ce-am rămas?

N-am plecat, am rămas acasă. Acum e unul din momentele în care mă bucur sincer, pentru că nu am de răspuns la întrebarea "De ce ai plecat?". Mi-au mai rămas celelalte două întrebări: "De ce aş pleca?" şi "De ce n-am plecat?"

În ultimii doi-trei ani mi se întâmplă din ce în ce mai des să mă gândesc cu părere de rău că bine-ar fi fost dacă aş fi plecat ca să scap de schimbarea continuă care a devenit mai stabilă decât orice în România. Când un lucru sau un sistem începe să funcţioneze şi ne-am obişnuit cu el se schimbă... pentru că s-a schimbat guvernul sau un ministru. Nimic nu e bun din ceea ce a gândit opoziţia şi atunci facem cu toţii, vrem, nu vrem, stânga 'mprejur şi o luăm de la capăt, pe neuronii noştrii, din ce în ce mai împuţinaţi şi mai isterizaţi, bineînţeles. Ori dacă nu ne mai iese stânga 'mprejur putem să încercăm statul cu susul în jos cu speranţa de a evita ameţeala de la atâtea piruete.

Alt lucru care îmi consumă timp şi îmi scade buna dispoziţie e atitudinea "las' că merge şi aşa" de care te loveşti peste tot, la ghişee, la cizmar, la instalator, la vânzătoarea de la magazinul din colţ de unde cumperi pâinea în fiecare zi sau atunci când trebuie să caşti ochii cât cepele dacă ai hotărât că ar trebui să faci o investiţie mai importantă pentru casă. Preţul e preţ, şi nu te iartă nimeni de un sfanţ (ceea ce e firesc), dar nu ştii niciodată dacă ceea ce iei acasă e ceea ce ai vrut să cumperi.

Mai e şi atitudinea omului cu servietă şi grad de inspector, care îţi găseşte nereguli dacă vrea. Şi e bine să îl convingi că nu vrea, că şi aşa munceşti pe a zecea parte din banii pe care i-ai face afară cu aceeaşi calificare şi  ultimul lucru de care ai nevoie e o amendă. Sau faptul că de multe ori instituţiile statului (mai ales cele care colectează taxele) te tratează ca pe un infractor.

Am cunoştinţe care au făcut din şpagă o adevărată artă. Nu deschid o uşă fără o sacoşică pregătită, chiar dacă ceea ce solicită e corect şi treaba celui de la care solicită e să îi furnizeze serviciul respectiv. Şi atunci amărâţii care nu au atâtea sacoşe sau sunt mai puţin "inspiraţi" ori "diplomaţi" găsesc uşi închise, mutre acre şi amânări până la Sfântul Aşteaptă pentru lucruri care li se cuvin de drept.

Mă gândesc cu jind la cât de liniştită, aproape anostă mi-ar fi viaţa fără toate aceste probleme, la cât timp liber aş avea, la câtă economie aş face la gândire pentru croit strategii de intrare pe cutare uşă sau de găsire a celui mai bun cizmar ca să îmi ţină feţele la tocuri măcar un sezon.

De ce n-am plecat? Îmi aduc aminte că în copilărie îmi era greu când plecam la bunicii din partea tatălui, îmi era greu să mă obişnuiesc cu limba lor ascuţită şi iute, cu glumele despre "şoldoveni cu limba lată". Mai târziu m-am gândit că mi-ar fi fost şi mai greu să aud tot timpul, chiar tot timpul, o altă limbă.

Apoi, la vremea când am terminat eu studiile, să pleci însemna să o iei de la capăt: ultimii doi ani de facultate, specializare, examene, altfel de examaene decât cele cu care eram învăţată. Aveam deja familie, aveam un acoperiş deasupra capului şi chiar dacă se întâmpla să plâng în ziua de salariu, părinţii erau aproape şi ne ajutau.

Mai târziu lucrurile au început să meargă puţin mai bine şi n-aş fi avut puterea să-mi las copiii în urmă. Iar acum, când am ajuns exasperată de atâta schimbare, acel luat de la capăt la sfârşitul facultăţii nu mi se mai pare atât de înspământător. Numai că anii au trecut, alegerile au fost făcute şi acum nu rămâne decât să-mi asum consecinţele.

În jurul meu sunt mulţi părinţi cu copiii plecaţi peste mări şi ţări şi, cu toată durerea spun, îmi doresc acelaşi lucru şi pentru copiii mei, dacă în România n-o să se întâmple vreo minune astfel ca schimbarea aceasta cronică să aducă normalitate, şi siguranţă, şi o recunoaştere a valorilor adevărate.

Articol scris pentru Blog Power din prea multe adunate şi acuma revărsate. Tema a fost propusă din nou de Nuţa Istrate Gangan (Woman with W): ''România : De ce ai rămâne,de ce ai pleca...Şi de ce ai plecat?"

Alte articole înscrise în concurs:
România - pro şi contra
Inglorious Romania sau ţara lu' Speranţa  Nehotărăscu