duminică, 3 februarie 2013

Dansând

Au dansat împreună cu mine, ani mulţi, până când unii s-au făcut durere, alţii au crăpat.

Primele mele sandale cu toc de 10 cm, marca Guban. Le-am încălţat întâia dată nu la dans, ci la teatru. La întoarcere acasă îmi tremurau picioarele ca la ied. Au împlinit venerabila vârstă de 28 de ani. De fapt sunt în floarea tinereţii, nu-i aşa?

Frumoşi, extraordinar de bine croiţi, pe un calapod potrivit mie şi incredibil de ieftini, mi-au fost cei mai dragi. Au dansat până au crăpat. Despre ei am povestit în Pantofii roşii de bal.

Când i-am cumpărat am ştiut că îi voi purta cu durere, dar erau prea frumoşi şi potriviţi rochiei noi. N-au dansat prea mult şi, de aceea încă arată superb.

Ultimii pantofi cu toc înalt. Puţin mai largi ca să nu-mi strângă degetele ca în menghină.

Pantofii care dansează singuri. Cu ei am redescoperit bucuria de a pluti purtată de valurile melodiilor dragi.

Postarea a fost inspirată de tema pentru luni dată de psi, dar am realizat-o pentru Happy Weekend, urarea venită săptămânal către noi de la Elly.

11 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Care frumuşei, care uzaţi, dar toţi plini de amintiri.

      Ștergere
  2. Ce frumosi sunt! Mai ales cei gris-bleu fiindca imi place culoarea respectiva. Si cei roz intens sunt frumosi.
    Sa stii ca ai fost pe gustul meu cu postarea asta. Ador pantofii cu toc inalt. 8-10 cm...sunt tocmai buni.
    Port si ceva mai josi, dar nu sub 5 cm si doar pentru serviciu...mai jos am impresia ca n-am talpa, caci am incercat :))
    E frumoasa postarea si pentru ca mi-am amintit de momente placute. :)
    Happy weekend in continuare, Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi pare rău că te dezamăgesc. Probabil că lumina ne-a jucat feste. Pantofii sunt în ordine: bej, roşii, bej-gris, şi negri de două ori. Dar să ştii că sunt sau au fost frumoşi. Happy weekend şi ţie. Sper să găsesc timp să vă vizitez pe toţi. :)

      Ștergere
  3. ce frumoasă e abordarea ta de printre ... cum le spuneai?... a, da,... blide! :D parcă regret că nu mai am pantofii mei de bal, cei de demult, să le spun poveştile...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Printre blide am scris poezia care va apărea mâine, cât e ziua nouă.
      Nu puteam să mă gândesc la dans şi să nu-mi zboare mintea la pantofi şi la povestea lor.

      Ștergere
  4. intreb si eu, versul lui nichita, acela cu pupatul talpi piciorului, este valabila si in cazul talpilor unuia dintre pantofi? :) frumoasa postarea.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dacă da, înseamnă că durerea de picioare nu era din cauza înălţimii tocurilor. :) mulţumesc mult! :)

      Ștergere
  5. Dansand cu viata.Niste modele absolut deosebite si o nostalgie coplesitoare a vremurilor trecute.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere