Se spune că timpul le vindecă pe toate. Dar eu cred că, aşa cum avem un sistem imunitar care se luptă cu microbii, aşa cum avem celule din care se regenerează ţesuturi atunci când ne rănim, la fel, undeva în mintea noastră, avem încorporată puterea de a ne vindeca de dureri şi suferinţe care nu sunt fizice.
Oricât de intensă şi de definitivă ar părea vreuna din aceste dureri ale inimii, oricât de mare sunt supărarea sau dezamăgirea care au provocat-o, constatăm cu mirare că, uneori chiar mai repede decât ne-am aştepta, vâlvătaia ei scade, flăcările se potolesc şi arsura devine din ce în ce mai suportabilă, până când abia ne mai amintim de tăciunii rămaşi sub cenuşă. Lucrurile mărunte, rutina fiecărei zile, un zâmbet întâmplător sau nu, un umăr ori un braţ care ne sprijină ajută întotdeauna această trecere către o semi-uitare. Pentru că aşa cum după o rană rămâne o cicatrice, fiecare durere lasă în urmă un semn. Iar aceste semne, toate la un loc, se numesc experienţă. Experienţa e cea care ţine loc de sistem imunitar. A doua oară când ne întâlnim cu o suferinţă asemănătoare ştim de puterea vindecătoare din interiorul nostru, ştim cum să o folosim, ştim cât suntem de rezistenţi şi că vom învinge încă o dată.
Dacă facem o retrospectivă a dramelor trecute, unele din ele ne-ar putea stârni zâmbete duioase şi uşor ironice, altele ridicări din umeri. Dar sunt unele care au dat măsura inimii noastre, au schimbat-o definiv, semnele rămase în urma lor vor face parte din ceea ce vom fi pentru tot restul vieţii.
Se mai spune că timpul le rezolvă pe toate. Şi iarăşi cred că îi dăm timpului un merit mai mare decăt ar trebui. Probleme şi obstacole, necazuri, întâmplări nefericite sunt parte a vieţii, partea care ne consumă multă energie, nervi, şi ne omoară timpul, acela care e măsurat pentru fiecare dintre noi şi se scurge nemilos, neînduplecat.
Multe dintre probleme pot fi rezolvate, altele pot fi ocolite sau ignorate, altele sunt răspântii, locuri în care trebuie să luăm decizii, să alegem poate un alt ţel decât cel spre care pornisem. Indiferent de modul în care depăşim un obstacol viaţa are un singur sens, şi nu putem rămâne prizonierii unui moment nefericit.
Pentru orice problemă există o soluţie. O găsim mai uşor sau mai greu, singuri sau cu o mână de ajutor, mai devreme sau mai târziu. Şi dacă suntem conştienţi de aceasta cred că se cheamă că suntem optimişti, cred că se cheamă că suntem puternici şi cred că timpul e de partea noastră.
De-ai sti cat adevar scrii tu aici..si stiu ca stii, altfel nu ai povesti.
RăspundețiȘtergereSimt la fel :)
Oameni suntem:)
RăspundețiȘtergere