Romantism?

Am auzit cândva un comentariu care m-a pus pe gânduri. Se spunea că nu e bine să priveşti prea multe comedii romantice cu happy-end, pentru că s-ar putea să ajungi să crezi că viaţa reală îţi rezervă aceleaşi întâmplări şi rezolvări favorabile, aceeaşi iubire siropoasă cu deznodământ de basm..."şi au trăit fericiţi pâna la adânci bătrâneţi". M-am gândit imediat şi la cântecele cu versuri romantice de care e imposibil să nu te leşi cucerit.

Apoi m-am întrebat dacă abundenţa de romantism din filme, din cărţi, din muzică şi faptul că perioada din viaţă în care pasiunea pentru măcar una dintre aceste arte e adolescenţa, vârsta la care ne formăm idealurile, nu ne lasă dezarmaţi în faţa viitorului, nu ne creează false speranţe.

E adevărat că fiecare trebuie să-şi dobândescă singur cucuiele, să înveţe din experienţele personale, dar mă întreb dacă şi în ce măsură filmele, muzica, literatura ne schimbă percepţia asupra realităţii. Cât de mare e impactul lor asupra aşteptărilor noastre?

Şi cât de mare, cât de importantă e pecetea pe care o lasă asupra personalităţii noastre exemplul oferit de adulţii care ne-au însoţit copilăria, de obiceiuri încrustate de societate în minţile tinere. De la un timp trăiesc cu impresia că moştenirea culturală pe care o avem, legată de romantism, de iubire, de relaţiile pe care le generează începe sa fie o povară, că ne ţine în tipare care tind să devină anacronice. Nu vreau să spun că romantismul şi iubirea sunt anacronice, ci aşteptările care derivă din ele.

Aşteptăm dovezi de iubire asemănătoare acelor romantice cuvinte din cântece şi poezii, întâmplărilor cu eroi care înving obstacole... de neînvins din literatură şi filme, iar mai târziu aşteptăm ca dragostea să ne fie demonstrată prin grija pe care ne-o poartă celălalt, înţelegând prin grijă tiparul deprins de la părinţi, chiar dacă trăim într-o altă vreme.

Copiii mei sunt adolescenţi...deja. Avem o glumă: "mama distruge visele si speranţele" spusă atunci cand le refuz din motive întemeiate, cred eu, să le îndeplinesc vreo dorinţă. Dar serios vorbind, de multe ori mă întreb care sunt visele pe care ar trebui să le temperez ca să îi feresc de dezamăgiri prea mari.