La fiecare început de vară, cu câţiva ani în urmă, copiii şi-au cumpărat ochelari de soare din cei ieftini pe care îi găseşti la colţ de stradă sau în supermarket aproape de casele de marcat. Lentilele sunt prinse de rame cu două-trei şuruburi minuscule care, inexplicabil şi inevitabil, se desfac după câteva zile şi, date fiind dimensiunile lor e foarte probabil să dispară ca şi cum n-ar fi fost.
În urma câtorva experienţe de acest fel s-au adunat prin casă un număr nedeterminat de lentile de diverse culori care au avut parte de o neaşteptată oportunitate de a-şi demonstra utilitatea: eclipsa de soare. Suprapui trei sau patru lentile şi discul solar îşi pierde coroana de flăcări şi rămâne o bulină albă din care la ora anunţată muşcă vârcolacii.
Urmând cam acelaşi principiu, un cal înhămat la căruţă şi scos de stăpân pe drumul public va fi împodobit cu ciucuri roşii să nu se deoache şi cu ochelari care acoperă înspăimântătoarea realitate înconjurătoare şi îi lasă patrupedului numai vederea către înainte - bulina albă de unde au fost înlăturate toate pericolele.
Dar cea mai grozavă invenţie ar fi o pereche de ochelari care ar putea cumva anihila vederea obişnuită măcar pentru câteva momente şi ar îngădui celui care îi poartă să vadă numai cu mintea cea de pe urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu