Flămând de tine în singurătate
Număr trecând prea lent zi lungă după noapte,
Şi între cifre se scurge multă vreme,
Şi ştiu că aş avea mereu de ce mă teme.
Numai o clipă ar putea să schimbe
Iubirile curate în sentimente strâmbe.
Râuri însingurate se scurg mereu spre mare
Şi marea le aşteaptă cu braţe primitoare,
Râuri însingurate oftează când îşi taie valea
Ca să ajungă-n casa care le este marea.
Flămând de tine în singurătate,
Flămând de-mbrăţişarea-ţi zi lungă după noapte,
Când se adună mult prea multă vreme,
Când ştiu că aş avea mereu de ce mă teme,
Te-aş întreba dacă mai eşti a mea...
Iubirea ta e tot ce încă aş mai vrea.
ooo... superb cântec, carmen! :)
RăspundețiȘtergeresincronizat perfect ;)
RăspundețiȘtergereSuperbă alegere! :) Merg și niște versuri cum numai tu le creezi pe această piesă :)
RăspundețiȘtergereS-ar putea să o iau ca pe o provocare:))
Ștergeres-ar putea sa va incurajez sa acceptati provocarea :))
ȘtergereMă apuc de studiu:)) Pentru ora MWB de săptămâna viitoare:D
Ștergere