Amurg

Amurgul violet pusese punct unei zile chinuitoare şi unui amor resuscitat de prea multe ori. Le-am lăsat să se stingă împreună, să se prelingă pe zare, către întuneric, fără păreri de rău, doar cu o senzaţie de amar în cerul gurii.

De dimineaţă m-am trezit cu roua uscată pe pleoape împreună cu ultima lacrimă şi cu buzele crestate adânc de secetă. Somnul venise târziu şi fusese agitat. De aceea parcă îmi bătuse vântul prin pletele împrăştiate pe pernă şi desenase arabescuri pe care le voi descâlci greu şi cu durere. La fel îmi era şi inima, încâlcită în suferinţe trecute de prea multe ori sub tăcere. Mă temeam că voi avea parte de  îndelungată cădere în negura tristeţii înainte ca blânda uitare să-mi netezească simţirile.

Până atunci îmi va şopti în minte un zumzet al amintirilor cu miros de mucegai pe care va trebui să învăţ să-l ignor. Dacă nu, mi se va cuibări în inimă şi-o va lega pentru multă vreme. Nu va îmbrăţişa zorii, nu va zburda în soarele amiezii, nu va săruta asfinţitul...

Duzina de cuvinte de săptămâna aceasta, propusă de psi şi preluată de cei înscrişi în tabelul de pe blogul ei.