duminică, 12 ianuarie 2014

Păzitul fetei la ruşi

Nu ştiu cum o fi la ruşi, dar fata e fată oriunde în lume, iar păzitul ei, spun din proprie experienţă, seamănă cu alergatul după un cârd de iepuri. Aşa că mă simt datoare, la fel cu toţi psilunaticii, să-i împărtăşesc lui Vladen, posibil viitor tată de fată, ceva din vasta-mi experienţă.

În primul şi în primul rând e necesară o locuinţă corespunzătoare, pregătită din timp ca o fortăreaţă pentru prevenirea intrărilor prin efracţie, precum şi a ieşirilor prin... infracţie (sic!). Ideală ar fi posibilitatea supravegherii permanente a odorului aflat în pază, dar orice fată are nevoie de intimitate. Aşa că locuinţa ideală ar trebui să aibă o singură uşă de acces, să fie mai sus de etajul al treilea al clădirii (cunosc situaţii de salturi de la primul şi de la al doilea etaj soldate doar cu o entorsă de gleznă), balcoanele să fie la o distanţă sigură de cele ale vecinilor sau de arbori şi să nu existe pe pereţii exteriori ai clădirii elemente arhitecturale care ar putea fi folosite pentru căţărat. Chiar şi aşa, nu putem exclude varianta accesului de pe acoperiş a unor alpinişti utilitari. De aceea recomand adăugarea de gratii la ferestre. Camera fetei ar trebui să aibă accesul din dormitorul părinţilor, iar eventualele neplăceri cauzate acestora ar fi minore în comparaţie cu ţelul urmărit.

În perioadele cât progenitura va părăsi siguranţa casei părinteşti, aceasta va fi însoţită permanent de o gardă de corp, de sex feminin, acră ca o murătură, urâtă ca o mătură, şi dornică de aventură, astfel încât va îndepărta din datorie şi din gelozie orice tânăr ce ar îndrăzni să se apropie de protejata ei.

În urma acestor aranjamente adolescenta va exploda de mai multe ori pe zi cu forţa unei bombe nucleare, dar ştim că dragostea şi răbdarea unui tată nu au limite, aşa încât el va suporta cu stoicism şi fără supărare toanele tinerei fete. În caz contrar şi aşa slaba comunicare părinte-copil va deveni inexistentă.

Situaţia va dura câţiva anişori, până când domnişoara, dornică de cunoaştere aprofundată a vieţii, va ajunge la un nivel de înţelegere superior. Momentul acesta e cel mai periculos pentru tatăl păzitor. Fiica sa, de o frumuseţe răpitoare, boboc desfăcut, dar nu încă floare, îi va surâde cu inocenţă, cu blândeţe şi cu nespusă iubire. Câtă mândrie în inima lui topindu-se de drag! Ea va întreba ceva, el va răspunde "Da!" fără să audă măcar întrebarea...

Fortăreaţa va fi dărâmată, iar tatălui nu-i va mai rămâne decât să spere că aripile pe care i le-a făurit fiicei lui cu migală în fiecare clipă de când ea îl are îi vor fi potrivite pentru tot restul vieţii.

Nu vă ascund că mor de curiozitate ce soluţii pentru spinoasa problemă ridicată de rusul nostru din club cuprinde tabelul găzduit de psi.

10 comentarii:

  1. ...şi uite asa am citit eu rânduri-gânduri ce nu au rime dar au poveţe mai mult sau mai putin folositoare. Până acum esti singura care ai descris fortareata si alte mici gingăsii de astea folositoare ca păzit, că de sfaturi Vladen va fi plin, dar plin....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. şi fortăreaţa, ca şi sfaturile, va fi complet nefolositoare... :))

      Ștergere
  2. carmen, m-ai surprins teribil! nu te ştiam antrenată de trupele mossad! :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi-ar fi prins teribil de bine să fiu antrenată de trupele mossad. şi în prima tinereţe când aş fi putut contracara paza, şi acum când am o fată de păzit. din fericire n-am fost, iar fata mea învaţă în urma cucuielor personale mult mai mult decât din experienţa şi sfaturile mele. avem noroc că e copil deştept şi nu greşeşte de trei ori la fel.

      Ștergere
  3. Fortareata fauritoare de aripi...sau poate activitatea de a creea aripi potrivite copiilor sau copilelor este mai importanta ca paza?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Raluca dragă, făurirea aripilor nu are nimic de-a face cu fortăreaţa pe care am descris-o. Prima parte a articolului meu n-a vrut decât să demonstreze că e imposibil să păzeşti o fată, iar finalul spune că tot ce poţi face e s-o pregăteşti pentru viaţă clipă de clipă şi să speri că efortul depus cu dragoste şi răbdare nu va fi în zadar. Şi că va avea şi dramul de noroc atât de necesar. Îmi pare rău dacă am fost atât de imprecisă în exprimare! :)

      Ștergere
  4. Doamne ajută, nici în glumă nu trebuie să mă gândesc la asta ... Dar e bine că, participând la temă ați sărit toți cu sfaturi pentru că, citind ceea ce ați scris pot identifica punctele slabe și îl pot ajuta pe fi-miu în conceperea planurilor de eliberare a unei fătuci ce i-ar pica cu tronc și care ar fi ostatica unor părinți nemiloși.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai liniştit, sunt convinsă că fătuca va găsi o cale de evadare fără prea mare ajutor din partea pretendentului! Acum, că ai adus vorba, să ştii că am şi un flăcău şi îngrijorările mele legate de el, dar printre ele nu se numără cea despre care ai pomenit, ci mai degrabă opusul... :))

      Ștergere
  5. Da...treaba cu balconul mi-e cunoscuta! Asta e problem mea. Ca stiu ce voiam si faceam. Mai rau, ca stiu inca ce vreau si-as face :D. De unde teama pentru juna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e problema tuturor taţilor de fete şi, sincer, după cât de îngriloraţi se arată pentru soarta progeniturilor lor de sex feminin, chiar n-aş vrea să ştiu nimic din ce le-a trecut vreodată prin minte... :))

      Ștergere